Nu ştiu câţi dintre dv. aveţi timp să urmăriţi până la capăt o rubrică meteo. În schimb, eu ştiu bine că am făcut asta timp de o săptămână, zi de zi, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună. Ce m-a apucat?

Păi, ce să mă apuce! Nu-i vorba că ar fi urmat să plec în concediu, la mare. Şi vreau să aflu dacă pot să mă bronzez. Nici că mi-am instalat pe acoperişul casei de la ţară o instalaţie de încălzit apa care funcţionează doar dacă e soare. Nu, m-a pus cine m-a pus să fac sport. În aer liber, nu la sală, trăgând de fiare în mirosul de transpiraţie al celor care sunt tare ambiţioşi. Numai că am şi eu fixul meu. Nu trag de fiare, ci de coporâia coasei, aşa cum o făcea tatăl meu în urmă cu vreo jumătate de veac. Îmi place nu neapărat cum şuieră coasa-n iarbă, vorba poetului, ci mirosul de iarbă proaspătă, tăiată dimineaţa pe răcoare. Prin urmare, la sfârşit de săptămână, trăsesem şi eu câteva poloage în grădina casei, şi fiindcă n-am apucat să le pun în căpiţă, am vrut să ştiu dacă mă îngăduie vremea să adun şi fânul, odată uscat şi neplouat.

Şi, uite aşa, am fost, timp de o săptămână, cu ochii gogă pe fătucile astea care ne arată mai mult înaltele lor picioare decât vremea în schimbare. Care s-a dovedit şi ea, ce-i drept, mult mai nărăvaşă, uneori chiar de-a dreptul imposibilă. Dar se vede treaba că nu doar vremurile sunt cum sunt, ci şi cei ce „administrează” vremea. Fie că sunt ei specialişti, meteorologi ori competitori ai Gianinei Corondan. Care, de la o vreme, s-a dedulcit şi ea la publicitate, că probabil se mănâncă o pâine mai bună. Cei mai mulţi de la rubrica meteo nu-ţi spun direct şi clar cum va fi mâine vremea. Cum ar fi de aşteptat, dacă n-ai chef să faci un curs de anatomie pe viu, admirând zvelteţea feminină în luptă cu limba română. Şi cu o hartă căreia îi tot dau târcoale, de parcă ar fi plăcinta lui mama mare. Tot urmărind să spună odată cum e vremea, rişti să faci infarct de nerăbdare.

Timp în care amatorul de rubrică trebuie înspăimântat de-a binelea, după ce a fost „frăgezit” pe îndelete. Mâine, vremea va fi de catastrofă, nu alta! Poimâine, şi mai rău. De răs-poimâine încolo, jalea de pe lumea asta! Apocalipsăăăăă! De-ţi vine să dai de-a dura cu televizorul cu care se minte amarnic poporul. Nu doar la rubrica politică, ci şi la timpul probabil. Care nu prea mai este deloc probabil. E sigur ca preşedintele nostru, când declară că nu vrea o funcţie europeană. Desigur, n-am pretenţia, absurdă, la urma urmei, s-o nimerească din prima şi chiar cum va fi ea la mine-n sat. Dar să nu se joace cu nervii mei şi să-mi prevestească vijelie, de să blochez uşile şi ferestrele cu lanţuri şi cu proptele pe dinlăuntru, iar când e să fie ceva, nici vorbă. Măcar s-o scalde, ca s-o poată da apoi la întors „ca la Ploieşti”.

Nu să se apuce să-mi facă mai întâi istorie, apoi să mă ameţească şi smintească „turbionând” hărţi şi grafice, cu frig şi arşiţă, cu vijelii şi intemperii, de nu mai înţelegi nimic. Rămâi năuc, după ce i-ai ascultat pe „specialiştii lui peşte”, drept care te convingi că e mai bine să dai cu ghiocul, dacă vrei să afli dacă mâine va fi „norele printre stele, nici de fân, nici de nuiele”.

Adică, aşa cum a „întors-o” sluga şmecheră când stăpânul a trimis-o, seara, afară să vadă cum va fi vremea a doua zi. Dacă o să fie vreme bună, vor merge la adunat de fân, dacă va fi vreme rea, la tăiat de nuiele. Şi sluga a găsit formula să nu facă nimic a doua zi.

Mă rog, n-o mai lungesc şi eu. Chiar că ar trebui să dau textul ăsta la stors apa de ploaie din el înainte să-l public! Altminteri, nu rezist să nu mai spun una. Vă mai amintiţi ce a spus glumeţul academician Grigore Moisil, când a stat de vorbă cu-n „specialist” în vreme? Matematician fiind, l-a întrebat cam cât la sută din prezicerile la televizor se adeveresc, iar acesta i-a răspuns că 40 la sută. Cu zâmbetul pe buze, distinsul om de ştiinţă a apelat la logică, sfătuindu-l să meargă pe varianta de 60 la sută, fiindcă probabilitatea ar fi mai mare.

Molipsit şi eu de modelul de prezentare a vremii probabile, la jurnalul de seară al multora dintre televiziuni, voi încheia la fel de improbabil: mai multe despre subiectul cu pricina puteţi afla în articolul de mâine. Dacă mai aveţi răbdarea să mă citiţi, după ce azi, iată, am bătut apa-n piuă. Ca la vremea probabilă!

Distribuie pe Facebook