Este de admirat tenacitatea cu care o mână de oameni se luptă să apropie valoarea actuală a F.C. Argeș de înălțimea brandului. Se fac eforturi, dar rezultatele întârzie. Cauzele sunt de natură sportivă.
Când echipa a retrogradat, am semnalat un fapt care se dovedește azi din ce în ce mai actual: în Liga a doua nu se joacă cu epoleții de fostă divizionară A, sau, cum se spune acum, de Superligă! În Liga a doua, ambițiile întrec puterile, fiecare mizând pe forță, luptă, teren propriu ș.a.m.d. Nu sunt jucători de top în eșalonul al doilea. Din când în când, marchează unul, cu o execuție întâmplător genială, și gata, mulți se grăbesc: „Este de națională!”…

Nu! Jucători de supervaloare (derivație de la Superligă, nu?) nu prea sunt nici pe prima scenă. Priviți la ce se întâmplă la vârf, la F.C.S.B., Universitatea Craiova, C.F.R. Cluj, Rapid și veți constata acest fapt.
Deși are un lot valoros, echipa „Fă Ce Spune Becali” (patronul a numit-o așa!) se încurcă, așa-numiții Mbappé, Messi, Donnarumma și alții lăsându-i confuzi pe fani care nu mai știu care le este valoarea.
Conducerea F.C. Argeș dorește revenirea imediată în Superligă. Este de aplaudat, pentru că, dacă puține îți planifici, și mai puțin îți iese! Asta în principiu. Numai că echipa n-are ritm, nu are suficientă forță, nu are personalitate, nu este omogenă, nu-i un bloc suficient de puternic. Ca urmare, se împiedică, joacă mai mereu scrâșnit.
Dacă ne uităm la cele 20 de echipe (nu-s prea multe la coada cu covrigi?!?), observăm puținătatea valorică. Mai mult ambiție, mai mult dorință, dar, altfel, colective mediocre însuflețite, din când în când, de prime, de vanități, de ambiții istorice între localități.
Ca întotdeauna, când nu merge echipa, se schimbă antrenorul. După Pelici, Beza, a venit Eugen Neagoe. Nu e prima dată când Piteștiul apelează la „principali” din Bănie, Marian Bondrea, Sorin Cârțu trecând pe aici cu rezultate pe care vă las pe dumneavoastră să le apreciați.

Mi se pare că se procedează un pic greșit: nu faci întâi acoperișul și pe urmă fundația! Or, tocmai o fundație solidă lipsește! După experiența trecută, cu o falangă de străini, se încearcă constituirea unui lot performant. Până acum, de aici nu vine un sentiment asigurător. Sportul mai ales este necruțător: ai valoare, o dovedești prin rezultate, nu le ai, lași loc altora.

Noul stadion are termen 2026. Dacă se dovedește răbdare, dacă înțelepciunea bate „hei-rupul”, este destul timp să construiești și echipa! Altfel, vor fi căutați antrenori degeaba! Clubul își trăiește respectuos istoria. Pe 26 octombrie a fost adus un omagiu celui care patronează mental clubul: Nicolae Dobrin; 16 ani de la plecarea ACOLO. Admirabil gestul de a se retrage tricoul cu nr. 10. A fost și rămâne unic!

Suporterii mizează pe discernământul primarului Gentea și al lui Viorel Tudose în alegerea celui mai bun staff administrativ și a celor mai utile achiziții. Poate este valabilă vorba: „Grăbește-te încet!”
P.S. Victoria de la Buzău are o conotație aparte. Au jucat împotriva fostului antrenor.

Distribuie pe Facebook