
Când se deschide Cetatea Poenari, cel mai căutat obiectiv turistic din Argeș.
Cetatea Poenari din comuna argeșeană Arefu, socotită ca fiind a doua reședință a lui Vlad Țepeș, este la două luni distanță să-și redeschidă porțile, dar și poveștile pentru publicul vizitator.
Fortăreața ce străjuiește mândră Cheile Argeșului a fost supusă unui amplu proces de conservare și reabilitare, lucrările fiind executate în cadrul unui proiect derulat cu fonduri europene, accesat de Consiliul Județean Argeș.
Inaugurarea obiectivului turistic va avea loc în Săptămâna Mare a Paștelui, mai exact în perioada 14-20 aprilie a.c.
Se deschide Cetatea Poenari
Consiliul Județean Argeș a finalizat lucrările de consolidare și conservare de la Cetatea Poenari, obiectiv istoric de mare importanță al județului, cunoscut pe tot globul.
Valoarea totală a contractului de finanţare este de 23,2 milioane lei, din care 9,6 milioane lei reprezintă valoarea totală nerambursabilă.
Pe turnul central al cetății a fost montată o cupolă din sticlă pentru protejarea acestuia de intemperii.
Totodată, a fost refăcută protecția superioară a zidurilor, unele ziduri au fost reîntregite, au fost efectuate intervenții de stopare a umidității, a fost montat un sistem degivrare jgheaburi și burlane, traseele de vizitare și scara de acces la cetate au fost reabilitate etc.
„Intenționăm să redeschidem Cetatea Poienari în Săptămâna Mare și să organizăm o conferință de presă, în acest sens, pe 14 aprilie. Toate detaliile privind redeschiderea Cetății Poienari vor fi puse la punct în cel mult două săptămâni”, a declarat, pentru financiarpress.ro, Adrian Bughiu, vicepreședinte al Consiliului Județean Argeș.
De reținut că, din anul 2010, Cetatea Poenari se află în administrarea Muzeului Județean Argeș. În 2019, ultimul an înainte de închidere, cetatea a fost vizitată de aproximativ 100.000 de turiști din țară și din străinătate. Procesul de renovare a Cetății Poenari a demarat în vara anului 2022.
Datorită implicării Consiliului Județean Argeș, Cetatea Poenari va redeveni un important punct de atracție turistică din județ și din România. Iar autoritățile estimează cel puțin o dublare a numărului de turiști, față de 2019.
„Vizitată” de urși, înainte de a intra în șantier
Vă reamintim că, înainte de a intra în șantier de restaurare, Cetatea Poenari a fost frecvent închisă vizitării din cauza numeroșilor urși din zonă și a riscului ca turiștii să fie atacați de fiare, în drum spre obiectiv.
Întrucât a fost semnalată de mai multe ori prezența urșilor în zona Cetății Poenari, Consiliul Județean Argeș a luat măsuri pentru protejarea turiștilor de eventualele incidente. A fost instalat un gard electric de protecție împotriva sălbăticiunilor, înainte ca cetatea să intre în renovare. Gardul electric, de aproximativ 700 de metri, a fost montat de o parte și de alta a scărilor care duc spre intrarea în cetate.
După inaugurarea din primăvară, vizitarea Cetății Poenari va fi condiționată și de vreme, pentru că, până acolo, turiștii trebuie să urce 1.480 de trepte, printr-o pădure de fag.
Între treptele 500 și 700, legenda spune că Vlad Țepeș a tras în țeapă sute de boieri, iar sufletele lor bântuie și acum locul…
„Cetatea, așa cum o vedeți dumneavoastră astăzi i se datorează în integralitate legendarului voievod, pentru că acesta a construit turnurile cilindrice, toate zidurile care leagă aceste turnuri și bineînțeles cisterna de apă”, a povestit Cornel Popescu, managerul Muzeului Județean Argeș.
Aici a fost „casa” lui Dracula
Personalitatea excepțională a lui Țepeș a stârnit imaginația autorilor de romane, schițe, nuvele, scenarii dramatice și cinematografice. Aceasta a fost și sursa de inspirație a scriitorului Jules Verne în compunerea romanului „Castelul din Carpați”, inspirat din legendele despre misterioasa cetate a domnitorului Vlad Țepeș.
Cunoscută ca Cetatea lui Vlad Dracul, Cetatea Poenari a atras, de-a lungul timpului, televiziuni de renume. Jurnaliști din țară și din străinătate au realizat materiale documentare despre adevărata viață a lui Vlad Țepeș, fiind fascinați de legendele legate de domnitorul care a adus României faima de țara lui Dracula.
Legenda contelui-vampir s-a răspândit în toată lumea după succesul cărții lui Bram Stoker din 1897, iar fostul domn al Țării Românești a fost modelul luat de acesta pentru sângerosul personaj fictiv.
Marele voievod al Munteniei a ajuns să fie suprapus cu imaginea contelui-vampir din cartea lui Stoker, imagine ce… s-a lipit de el ca marca de scrisoare. În ochii străinilor, Țepeș e Dracula, iar castelul unde trăia temutul și nemuritorul vampir a fost „identificat” ca fiind cel de la Bran. Abia acum, britanicii au descoperit care era adevărata cetate a lui Dracula, adică Țepeș, scriu cei de la newsweek.ro.
Vlad Țepeș a devenit sinonim cu Dracula, pe tot mapamondul, mai ales datorită numeroaselor filme produse la Hollywood, iar acesta este adevărul cu care majoritatea strănilor trăiesc.
De asemenea, Castelul Bran a fost asociat cu „reședința” contelui-vampir, și, pe ale de consecință, și a lui Țepeș. Lucru la fel de eronat ca și „capacitățile” sale vampirești.
În 2024, publicația engleză The Sun a prezentat pentru cititorii săi, într-un material, „adevăratul castel” al lui Dracula/Vlad Țepeș, neuitând, în schimb, să-l caracterizeze pe fostul domnitor drept „însetat de sânge”.
Este vorba despre Cetatea Poenari, situată în comuna Arefu, pe vârful Muntelui Cetăţuia, într-un cadru natural fortificat, la o distanţă de 25 km faţă de municipiul Curtea de Argeş.
Cornel Popescu, managerul Muzeului Județean Argeș, a declarat, pentru The Sun, că Poenari este „adevăratul” castel al lui Vlad Țepeș, personajul care l-a inspirat pe contele Dracula în romanul lui Bram Stoker din 1897, în timp ce Castelul Bran nu are nicio legătură cu domnul muntean.
„Vlad Țepeș a domnit de trei ori. În timpul celei de-a doua domnii, el a construit doar trei monumente: Mănăstirea Comana, Mănăstirea Snagov și Cetatea Poenari. Castelul Bran nu are nicio legătură cu Vlad. Nu el a construit acel castel – este doar marketing pentru turism. Adevăratul castel al lui Vlad Țepeș este Cetatea Poenari”, a explicat Cornel Popescu pentru publicația menționată.
Pe firul istoriei
Conform istoricilor, fortăreața a fost prima dată menționată documentar în anul 1453 – când Țepeș se afla între prima și foarte scurta domnie – de doar o lună – din 1448 și a doua și cea mai importantă, din perioada 1456-1462.
Aceștia mai susțin Cetatea Poenari a fost reședința secundară a lui Vlad Țepeș, fiind construită ca post de fortăreață contra otomanilor.
Cetatea, aflată pe o culme la 850 metri altitudine, are o forma alungită și posedă 5 turnuri, 4 rotunde și unul prismatic, iar zidurile au 2-3 metri grosime. Pentru a ajunge la ea, trebuie urcate fix 1.480 de trepte.
Deşi castelul este amplasat la numai doi kilometri de satul Căpăţâneni, el a primit numele de Poenari, de la satul puţin mai îndepărtat, însă, foarte probabil, mai vechi, pe care l-a şi stăpânit.
De altfel, cu acest nume de Poenari, îl întâlnim și în izvoarele documentare din veacurile XV-XVI, dar şi în cronicile din secolele XVII-XVIII.
De-a lungul vremii, fortificaţia din Cheile Argeşului a mai fost consemnată şi sub denumirile de Cetatea lui Ţepeş Vodă sau Cetatea lui Negru Vodă.
Cea dintâi denumire îşi are desigur originea în tradiţia istorică a cărei primă menţiune scrisă se regăseşte în Letopiseţul cantacuzinesc.
În el se consemnează și cine au fost cei care au trudit la ridicarea cetății: boierii de la Curtea Domnească din Târgoviște.
„Vlad vodă Ţepeş. Acesta au făcut cetatea de la Poenari şi au făcut sfânta mănăstire ot Sneagov. Mai făcut-au un lucru cu orăşanii den Târgovişte, pentru o vină mare ce au fost făcut unui frate al Vladului vodă.
Când au fost în ziua Paştilor, fiind toţi orăşanii la ospeţe, iar cei tineri la hore, aşa fără veste pre toţi i-au cuprins.
Deci câţi au fost oameni mari, bătrâni, pre toţi i-au înţepat de au ocolit cu ei tot târgul, iar câţi au fost tineri cu nevestele lor şi cu fete mari, aşa cum au fost împodobiţi în ziua Paştilor, pre toţi i-au dus la Poenari de au tot lucrat la cetate, până s-au spart toate hainele dupre ei şi au rămas toţi dezvăscuţi în pieile goale”, se menționează în documentul respectiv, conform cetateapoienari.ro.
Cea de-a doua denumire apare la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în opera unor călători străini, precum Bauer şi Fr. J. Sulzer. Cel dintâi nota: „Cetatea Negrului Vodă, citadelă înălţată pe culmile munţilor”.
Începută foarte probabil de primii Basarabi, primul turn fiind construit, se pare, chiar de Basarab I Întemeietorul, care a domnit între 1310-1352, cetatea a avut, de-a lungul timpului, o utilizare complexă, servind ca loc de adăpostire a domnilor, a vistieriei ţării, dar şi de temniţă pentru boierii vinovaţi de „hiclenie”.
Replica Cetății Poenari – într-un parc din București
În Valea Superioară a Argeșului, în comuna Arefu, sat Căpățânenii Pământeni, pe vârful Muntelui Cetățuia, se înalță în stâncă, la o altitudine de 850 de metri, Cetatea Poenari.
Încărcată de istorie și de legende, fortăreața medievală constituie o piatră de temelie la granița dintre Valahia și Transilvania.
Cetatea Poenari din Arefu – Argeș a mai fost reabilitată între anii 1968-1971. Iar în noiembrie 2021, fortăreața medievală a fost închisă publicului, pentru lucrări ample de renovare și consolidare.
Puțină lume știe, în schimb, că în București există o replică fidelă a Cetății Poenari. Ea se află în Parcul Carol și a fost inaugurată în 1906, în cadrul Expoziţiei Generale a României, organizată în acest parc, cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I și a 25 de ani de la proclamarea Regatului României.
Construcția, cunoscută drept Castelul Țepeș, a servit multă vreme drept… rezervor de apă, apoi ca sediu pentru soldații care făceau de gardă la Mormântul Eroului Necunoscut din apropiere.
La ora actuală, aici este sediul Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, fiind în administrația Ministerului Apărării. Astfel, el este închis publicului, dar poate fi vizitat de Ziua Eroilor (17 mai) și, uneori, și pe 25 octombrie, de Ziua Armatei.
Când se deschide Cetatea Poenari, cel mai căutat obiectiv turistic din Argeș.