27 octombrie, 2020
ad

Related Articles

12 Comentarii

  1. 1

    Ana

    Sunt cadru didactic, si aproape un sfert din elevii clasei meu își au părinții plecați la munca in străinătate. Felicitări, domnule, ca v-ați gândit la ei.

    Reply
    1. 1.1

      Iulia

      Numai Tudosoiu ăsta, nu mai pleacă fie el şi- n ţări străine, ne stă pe cap şi ne mănâncă şi risipeşte nu numai resursele financiare, dar şi nervii.

      Reply
    2. 1.2

      ILIE

      Din păcate învăţământul românesc este rupt de realitate.
      La şcoală se învaţă o teorie care nu este valabilă în practică.
      Teoria sună frumos, statul te apără, statul te îngrijeşte,etc., practica este destul de dură, Statul te fură prin orice mijloace, dreptate poţi să ai, dar în principiu nu are cine să ţi- o recunoască.
      Instanţele de judecată vând dreptatea la colţ de stradă precum pâinea, la licitaţie, care dă mai mult are dreptate.
      Corupţia este în tot şi- n toate.
      Care fură mai mult este cel mai tare.
      Nu degeaba se spune că dacă n- ai bani miroşi a prost.
      Ori sistemul de educaţie nu numai că miroase a prost(ie), chiar este.
      Etc.

      Reply
  2. 2

    VIOREL

    Multi parinti fac orice pentru a impiedica, ca copiii lor sa experimenteze orice tip de disconfort,anxietate sau dezamagire.Si,ca o consecinta,atunci cand devin adulti si experimenteaza frustrarile normale ale vietii, ei simt ca le cade cerul in cap,ca ceva merge prost,foarte prost….

    Reply
  3. 3

    Cosbuc

    Inspirata comparatia cu poezia lui Cosbuc, in care mama isi asteapta feciorul, iata de ce ar trebui sa scrieti dvs. o poezie cu copilul care isi asteapta mama.

    Reply
    1. 3.1

      Petre

      Acum câteva sute de ani era invers, mama îşi aştepta copilul aşa cum ne spune „Muma lui Ştefan cel Mare”
      Un orologiu sună noaptea jumătate.
      În castel în poartă oare cine bate?
      – „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
      Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
      Soarta noastră fuse crudă astă dată:
      Mica mea oştire fuge sfărămată.
      Dar deschideţi poarta… Turcii mă-nconjor…
      Vântul suflă rece… Rănile mă dor!”
      Tânăra domniţă la fereastră sare.
      – „Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
      Apoi ea la poartă atunci a ieşit
      Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
      – „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
      Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
      Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
      De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
      Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
      Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
      Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
      Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
      Apoi tu aice fără biruinţă
      Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
      Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
      Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”
      Nu degeaba se spune că totul funcţionează cu fundul în sus şi cu susul în jos.
      De când cu politicienii aştia stânga a devenit dreapta şi dreapta a devenit stânga.

      Reply
  4. 4

    Anonim

    In satul meu, jumatate din el a plecat la munca in strainatate

    Reply
  5. 5

    ION

    Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă.
    Practic zicala din bătrâni vrea a ne spune că ţara are de toate, dar din cauza trădării de neam şi ţară a unor cozi de topor (politicieni, lideri de sindicat, şefi de instituţii, servicii de informaţii autohtone, justiţie, etc.) totul este furat (de clica mai sus menţionată) iar românul de rând cerşeşete prin ţări straine.

    Reply
  6. 6

    marin

    Foarte interesant articolul! Asa e! copilăria furată a unor copii care așteaptă să devină adulți, iar ei să nu-și lase copiii siguri. Cunosc foarte bine drama unora dintre ei! Am ciltit undeva, că părinții au mers să cumpere o jucărie pentru fetița lor. Vă rog, o jucărie! Să fie frumoasă, să îi țină de urât, să fie așa … să fie așa …Iar vânzătoarea s-a întors către ei și le-a spus: îmi pare, nu avem părinți de vânzare!
    Un prieten spunea, că atunci când mama nu mai e, în casă e mai frig, chiar dacă focul arde bine!
    Doar mama pot înțelege ce înseamnă despărțirea dintre ea și copii. Nimic, indiferent de valoarea materială – nu poate să o înlocuiască pe mamă. Nimic nu poate să aducă înapoi anii pierduți în așteptarea mamei. Și apoi, oricât de mult ar aduce din străinătate (BANI!!!), nu poate să compenseze, să umple golul din sufletul ei și al copiilor.
    Copiii aceia, vor avea o ,,temelie” șubredă pentru o viață întreagă.
    Cred că rolul dascălilor e foarte important. Încercați să empatizați cu elevii dvs.! Nu costă nimic, nu e greu, ci doar suflet trebuie pus pe rana unor copii singuri în prag de sărbători! Și în toate zilele!
    Felicitări, ,,Scrie, ca să păstrezi florile gândului tău, că altfel le ia vântul!”

    Reply
  7. 7

    marin

    Mi-aplăcut foarte mult ideea de a scrie despre copiii aceștia și despre mamele lor! Bine că se gândește cineva și la ei!
    Aveți suflet bun și o mamă care a stat alături de dvs în copilărie!
    Să vă dea Dumnezeu sănătate!

    Reply
  8. 8

    Savu Gheorghe

    Marin, mulțumesc pentru urare. Vă întâmpin și eu cu aceleași urări de bine.

    Reply
  9. 9

    Maya

    Vorbim despre mamele plecate peste hotare sa ofere un trai mai bun copiilor dar observam ca sunt mame care , desi sunt prezente fizic, lipsesc cu desavarsire din viata copiilor lor. Sunt copii singuri pe lume cu mama langa ei. Vorbesc aici de situatia cand mama uita de menirea ei si isi dedica tot timpul carierei, serviciului, visurilor neimplinite, nazuintelor copilariei sale care din diverse motive nu au avut o finalitate favorabila. Acei copii traiesc o alta drama , aceea a prezentei absente. Din copilaria lui Creanga ne amintim ca mama era cea care petrecea cu privirea copilul in drumul lui spre scoala. Acum se pare ca rolurile s au schimbat. Copilul este cel care o priveste pe mama plecand in graba spre serviciu, lui revenindu i sarcina sa puna casa la punct inainte de a pleca si el spre scoala, cu cheia atarnand la gatu i, cu hainutele pe care s a priceput sa le imbrace, de multe ori nu tocmai cele potrivite. Finalul zilei il gaseste pe copilul nostru asteptandu si mama sa vina de la serviciu si nu de putine ori adoarme cu orechea ciulita spre usa doar , doar o auzi usa deschizandu se.
    Ma gandesc ca timpul alaturi de copil este mai de pret decat orice pe lume.

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site deţinut de SC Argeşul Liber S.A.