Desprinderea unei ţigle dintr-un acoperiş este un fapt de înţeles pentru noi, el avându-şi propriile legi cunoscute. Iar dacă o persoană trece chiar în acel moment pe sub acoperiş, fiind lovită de ţiglă, faptul acesta nu mai e înţeles, pentru că el nu se supune vreunei legi raţionale. În cazul acesta avem, aşadar, de-a face cu o întâmplare. Iar dacă raţiunea pleacă de la legi la fapte, întâmplarea pleacă invers, de la fapte la legi. Cel ce se trezeşte cu ţigla în cap caută să vadă dacă nu cumva există o explicaţie raţională a acestui fapt, dacă ţigla a fost aruncată intenţionat de cineva. El se întreabă cui foloseşte că a fost lovit de ţiglă, fără să ia în calcul vreo necesitate fizică. Este la fel ca în noile recomandări europene prin care îi este recunoscută bărbatului putinţa de a naşte. O astfel de recomandare nu foloseşte nimănui, căci, natural, bărbatul chiar nu poate rămâne însărcinat. Atunci cui foloseşte o astfel de recomandare? Păi, femeilor care sunt travestite în bărbaţi. Deci, tot femeilor! Şi astfel am ajuns să credem că ne putem permite orice, inclusiv această parodie mascată.

Prin urmare, am ajuns să credem că viaţa depinde numai de noi. Ne credem propriul stăpân. Pentru noi întâmplarea nu are niciun rost, pentru că ne credem cu totul raţionali. Iar dacă noi vrem ca şi bărbaţii să nască, atunci ei vor naşte. La fel, dacă o femeie se crede bărbat, ea poate fi bărbat… de la brâu în sus. Aceasta este esenţa individualismului actual. Or, omul trebuie să cunoască legea care conduce natura. El trebuie să ştie că lumea noastră se conduce după legi naturale şi de Dumnezeu. În afara acestor legi, apar tot felul de pardoxuri, în care sociologul nu mai sesizează oul, iar istoricul nici măcar găina. Iar după actuala logică europeană, cocoşul va face ouă. Însă toate aceste aberaţii afectează grav viaţa familiilor noastre.

Timpurile actuale au făcut din sociologia particulară a familiei o psihologie universală. Viaţa de familie se transformă într-un roman familial. Tinerii de azi nu mai ascultă de părinţi şi vor să ia de la viaţă tot ce se poate lua din domeniul plăcerilor. Proprii lor taţi sunt marginalizaţi şi neluaţi în seamă. Numai chestiunile financiare mai stau la baza discuţiilor dintre taţi şi fii. Taţii fără bani sunt dispreţuiţi de către fii. Aceşti tineri îşi doresc să-şi aibă taţii cu conturile bancare pline. Retrospectiv vorbind, îmi amintesc unele scene în care părinţii făceau totul pentru copiii lor. Ei erau gata să îndure orice pentru a-şi sprijinii fiii şi fiicele aflate la început de drum. Aceşti părinţi au acceptat orice ca să-şi salveze legăturile de familie încredinţate de bunici şi străbunici. Însă putem spune că, începând cu generaţia actuală de bunici, se încheie eroismul unor generaţii de părinţi, luate în râs de actuala generaţie de tineri pentru închipuita lor credinţă că tot ce a fost înaintea lor e vrednic de dispreţ. Şi că adevărata viaţă începe cu ei, în care totul e permis, chiar şi bărbaţilor să nască.

Prin urmare, eroismul actual este să nu fii ceea ce te-a făcut Dumnezeu. Ci să fii ce doreşti tu. Dacă o femeie doreşte să fie bărbat, nu o poate împiedica nimeni, fiindcă, astfel, i se încalcă drepturile individuale, care au ajuns evanghelia actuală, exprimată în drepturile omului. Aceasta este esenţa individualismului modern. Aşadar, ce fel de „drepturi” agită astăzi lumea?

Cele care sunt contra-naturii, dar conforme cu dorinţele noastre. Se manifestă toate nuanţele posibile de atitudini sufleteşti umane. Fie ele permise sau interzise. Totul se defulează, inclusiv coşul de gunoi din inconştientul nostru. Animusul îşi cere dreptul în sufletul femeii posedate. Iar cine poate arunca o privire mai profundă la viaţa actuală acela nu-şi va putea împiedica un sentiment de îngrijorare faţă de ea. Mai ales că mulţi dintre noi dorim să reformăm viaţa fără a-i cunoaşte cu adevărat temeliile. Cine vrea să facă prognoze referitor la ceea ce se va petrece în viitor acela nu are voie să se mulţumească a cunoaşte viaţa numai la suprafaţa ei. El trebuie să o cerceteze în profunzimile sale. Or, întreaga viaţă a omului actual conţine o mare parte din premisele viitorului. O perspectivă ce ar putea revela tot ce am visat despre viitorul nostru şi ne-ar conştientiza că omul nu poate fi propriul creator, căci el nu-şi poate regăsi liniştea decât în familie, aşa cum este lăsată ea de Dumnezeu, şi nu cu aberaţiile individualismului modern.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio