24 noiembrie, 2020
PSD Sub Articol

Related Articles

6 Comentarii

  1. 1

    Goargăș

    ,,Un tânăr bine crescut…” Eu cred că ,,buna creștere” (educația dată de părinți și dascăli) contează circa 60% în formarea copiilor. Restul este dat de gene (arborele genealogic). D’aia e bine să fim ,,oameni” și să încercăm să lăsăm urmașilor noștri o zestre de bun simț. Este o datorie de onoare în trecerea noastră pe acest pământ. Degeaba le spunem copiilor, teoretic, să fie așa și pe dincolo când ei văd/simt că ,,una vorbim, alta fumăm” (ne comportăm), vorba lui Arghezi care, chemat fiind la C.C. pentru ,,reeducare”, a observat că tovarășii care în timpul ședinței îi criticau pe americani, în pauză fumau Kent.

    Reply
    1. 1.1
  2. 2

    Anonim

    ARTICOLUL ASTA ESTE UN SCURT EPISOD DIN SERIALUL VIETII. O să urmăresc foarte interesat câti vor citi acest articol.Aici se vede interesul părinţilor pentru copiii lor.Poate printre cititori vor fi si câţiva copii,dar dintre cei bine crescuti. Dacă pornesc de la titlu, pot să afirm cu lejeritate, că vor fi elevi care se bucură că încep şcoala, la gândul că le va fi mai uşor să revină in sălile de jocuri.Este o dramă pe care o trăiesc părinţii acestor copii bolnavi.
    In ceea ce priveste alimentaţia, aceasta a devenit o problema si pentru noi,iar meniul mediteranian mi se pare unul de fiţe.SE POT GĂSI SOLUŢII ,FOARTE GREU, PENTRU MENIURI PUR ROMÂNEŞTI.
    Lipsa mişcării pleacă tot de la educaţie,iar părinţii inţeleg foarte târziu cât au greşit.E foarte greu să mai dregi busuiocul ,cum zice autorul. Domnul Goargăş, finuţ în exprimare ca de obicei,le spune părinţilor indirect că sunt copiaţi de copiii lor in tot ceea ce fac.Teoretic procentul pe care il dă domnia sa in educarea copiilor ar fi foarte bun,dar din cei 40% rămaşi aş pune ceva şi pe spinarea societăţii,pentru că genetic se transmit şi lucruri bune.

    „Până la urmă, cu toţii facem greşeli, important e cum gestionăm momentul.”
    Recitiţi această frază până o să înţelegeţi esenţa!

    Reply
  3. 3

    Puiu

    Regret că acest comentariu mi-a scapat ca fiind din partea unui anonim.Urasc acest cuvânt atunci când ai ceva de spus,pentru că unii au plătit cu viața că noi sa putem vorbi liber,să nu ne ascundem identitatea de frică.Dar uneori o fac și recunosc că o fac de frică și cu încredere maxima in cei care își respectă cuvântul,jurnaliștii”Argeșului”.Sentimentul de frică s-a accentuat la nivel de societate,din mai multe cauze.Nu sunt mulțumit până acum de numărul de cititori!Autorul articolului poate avea câțiva anișori in ’89,iar acum își începe articolul cu”atunci când nu am somn”,”mărturisesc”.Oare la ce se gândește tânărul jurnalist?Poate la copilul domniei sale?Daca are să-i trăiască,daca nu înseamnă că se gândește la ceilalți copii!?

    Reply
    1. 3.1

      George

      Mă gândesc în primul rând la copiii mei, la copilul care am fost, dar și la ceilalți

      Reply
  4. 4

    Anonim

    „Sentimentul de frică” -acolo unde nu a apărut complet

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site deţinut de SC Argeşul Liber S.A.