Corect: unii edili şi funcţionari publici merită să înfunde puşcăriile. Fac abuzuri, trafic de influenţă, iau mită. De aici însă şi până la a blama întreaga tagmă a primarilor ori a funcţionarilor este cale lungă. Sunt destui oameni oneşti şi de bună credinţă, iar unii dintre ei riscă să cadă pradă unui sistem prost gândit şi care îi trimite nevinovaţi după gratii.
Legislaţie proastă
Credeţi că scandalul dezinfectanţilor ar fi apărut dacă legislaţia privind achiziţiile publice ar fi fost alta? Sau că lucrările de reabilitare a Colegiului Naţional „I.C. Brătianu” din Piteşti nu ar fi fost gata şi nu s-ar fi ratat fondurile europene aferente dacă legislaţia ar fi fost făcută cu cap? Care este principala problemă: preţul cel mai scăzut. Această sintagmă, „preţul cel mai scăzut”, îi obligă pe cei care fac achiziţii publice să accepte cele mai scăzute oferte. Practic, să accepte să li se bage pe gât materiale de proastă calitate, subevaluate şi firme dubioase. Cazul Colegiului „Brătianu”: o firmă din Zalău a câştigat licitaţia cu preţul cel mai scăzut, dar abia avea oameni să care o targă de mortar de colo-colo! S-a pierdut finanţarea europeană de 4 milioane lei, iar primăria a fost nevoită să aloce acum bani de la bugetul propriu. Noroc, din câte se pare, că s-a găsit o firmă serioasă care s-a apucat de treabă. Şi cu Centrul Cultural Multifuncţional a cam fost aceeaşi poveste: o firmă (care acum este în prag de insolvenţă tocmai pentru că a licitat lucrările la cel mai scăzut preţ!) a câştigat licitaţia de construire la o treime din suma stabilită ca fiind necesară, iar lucrările au fost întârziate cu o jumătate de an, riscându-se pierderea fondurilor europene. Aşadar, schimbaţi, fraţilor (adică guvernanţi şi parlamentari!), legislaţia! Sau caietele de sarcini nu ar trebui să ţină cont decât de preţ, nu şi de bonitate, portofoliu de lucrări şi calitate?
Claudiu DIŢA
