15 decembrie, 2019

5 Comentarii

  1. 1

    Anonim

    Ultimul paragraf al caricaturii de articol de mai sus (semnat Traian Ulmeanu !?), dovedeşte de pe ce „poziție” a fost…”scris”! E o contradicție cutremurătoare , auzi : „nici o modernizare a învățământului nu este posibilă fără calitatea profesorului, fără – mai ales -respectul (PENTRU CINE ÎL MERITĂ , desigur/s.n) față de omul de la catedră!”.
    Autorul articolului de mai sus sugerează că în Sistemul de învățământ din România anului 2019 ar există „profesori” care…NU MERITĂ RESPECT !!??…
    O INSULTĂ Şi CALOMNIE mai mare/mari nu cred că se putea/puteau formula de „cineva” , care a fost pregătit de „sistem” pentru „a se sacrifica”… pe „altarul ÎNVĂȚĂMĂNTULUI de stat… comunist”, dar a dat bir cu fugiții ,acum cca. 60 de ani , preferând… „loja” stadioanelor !…Azi dă „lecții” , nu în fotbal, unde l-au cunoscut, pe el, Dobrin şi Halagian (care l-au uitat), ci în domeniul educației şi învățământului, unde s-a sacrificat DOAMNA Eleonora şi copii, nu …”ziaristul”!…

    Reply
    1. 1.1

      Boni

      Măi omule, la editorialul dlui M. Golescu te-am felicitat. Acum, aici, ai dat iar cu
      bâta în baltă. Chiar dacă e Post și mi-am propus să fiu cuminte, nu mă pot stăpâni să nu-ți spun de la obraz: comentariul tău este incorect, tendențios și jignitor. Nu-l cunosc pe dl T. Ulmeanu, nu încerc să-l apăr dar m-a frapat răutatea atacului. Să auzim de bine!

      Reply
      1. 1.1.1

        Anonim

        Dacă ai fi profesor („cadru didactic”) ai înțelege de ce comentariul la articolul de mai sus nu este nici incorect, nici tendențios, nici, cu atât mai mult, jignitor ! Profesorii, „cadrele didactice”,în ultimii 40 de ani, au muncit în condiții foarte grele, au fost salarizați/te la un nivel mult inferior pregătirii lor profesionale , statutului şi rolului lor în societate,au fost „sacrificații” de serviciu ai societății (şi s-au sacrificat) pentru a menține Şcoală românească pe linia de plutire, în ciuda lipsurilor, subfinanțării, desconsiderării/”disprețului” din partea „conducătorilor”/”politicienilor” şi din trecut şi din prezent etc. Şi să vină cineva , care, deşi a fost pregătit de „sistem” să fie „profesor… la catedră”(dar a beneficiat de avantajele presei Partidului unic – PCR) şi să „sugereze” că există profesori care nu sunt demni de stimă pentru munca lor…de profesor, este o jignire adusă corpului profesoral,învățământului şi educației din şcoala românească de ieri, de azi şi de mâine.
        A accede la statutul de profesor (cadru didactic) înseamnă să treci zeci şi sute de examene, inclusiv „ale vieții”, să te supui celor mai multe şi dramatice privațiuni, materiale în primul rând, dar nu numai !
        Şcoala românească e stimată/prețuită oriunde în lume tocmai datorită calității şi nivelului ridicat al învățământului şi educației oferite beneficiarilor ei, tânăra generație, dar şi societate românească în ansamblu de profesori/cadre didactice. Ea a progresat şi progresează continuu. Este chiar cea care poartă stindardul Progresului României.
        Profesorii merită toată stima noastră, nu desconsiderare şi dispreț (material şi social )!
        Criticile, când sunt justificate, să le facă/aducă cei care respectă şi iubesc ŞCOALA românească şi pe profesorii ei … Şi au făcut/fac şi „câte ceva” pentru Şcoală.

        Reply
        1. 1.1.1.1

          Boni

          Profesorii sunt, totuși, oameni ca oricare alții. Și alte categorii profesionale au avut de suportat diverse privațiuni, au dat chiar mai multe examene (medicii, de exemplu). Cunosc destui dascăli cu ,,probleme”. Când au fost atacați murdar de Băsescu (,,Școala românească scoate tâmpiți”) au cam tăcut în loc să-l dea cu capul de toți pereții (la figurat, desigur, deși….). În plus, din cauza faptului că au tendința de a-i considera pe cetățeni că fiind elevii lor toată viața (,,școleri” prostovani), în general profesorii nu sunt buni conducători/administratori (a se vedea Constantinescu, învinsul de servicii și Iohannis, ineptul cu scrâșnet de robot programat prost). Nu am nimic împotrivă adevăraților dascăli, nu m-a deranjat nici faptul că în școala generală am pierdut premiul l din cauza/datorită unui miel (că tot suntem în sezon) pentru că viața a așezat, ulterior, lucrurile la locul lor. Vorba lui Țuțea: ,,Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobilă din el”. Profesorul, fabricant de oameni. O sintagmă inspirată, plină de semnificații…

          Reply
  2. 2

    Anonim

    Când viața unui om, in ceea ce are el (omul/”eul”) esențial, se confundă (practic şi ideal/teoretic) cu viața unei instituții sociale matriceale/paternale ,”demiurgice” (matrice =patern=tipar=matriță=MODEL etc. -„demiurg”= creator original, de „lume”, izvor, vodă etc.) devine aproape imposibil ca acela (omul), la sfârşitul vieții sale profesionale (de „scoler prostovan”, ba, întotdeauna şi premiant şi premiat/remarcat , dar şi …de profesor de…ŞCOALĂ) să mai accepte „critici…conjuncturale” şi nedrepte (doar pt. că e la modă să critici şcoala, că/şi…”nimeni (să) nu sară/e… să apere ŞCOALA” ,nu ?!) , care , oricum, n-a fost , nu e … şi nu va fi …”perfectă” !…Noi zicem că oportunismul gazetăresc trebuie criticat când e nedrept (ba, chiar… „interesat” ?!)…

    Reply

Comentează şi tu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Site deţinut de SC Argeşul Liber S.A.