Piteştiul e în continuare în fierbere. Nervozitatea oamenilor a crescut, tensiunea se simte în aer. Ziua, fiecare îşi vede de-ale sale. Seara, însă, sute de piteşteni se adună în Piaţa „Vasile Milea”, mânaţi de-o cauză comună. Aşa a fost şi marţi, când în… poveste a apărut un personaj nou: prefectul. Care a reacţionat cu amatorism…

„Lasaţi-ne să trăim!”

Soarele era spre asfinţit. Cu o noapte înainte, peste o mie de protestatari au trezit oraşul cu marşul lor pe mai multe artere, în diverse zone. La intarea în cartierul Găvana, dinspre bulevardul N. Bălcescu, au fost confruntări cu forţele de ordine. Din fericire, fără mult sânge. Doar câteva picături din arcada spartă a unei tinere. Plus piciorul luxat al unei femei prinse la mijloc, în încăierarea dintre jandarmi şi manifestanţi. În cursul zilei de marţi, numai despre asta se vorbea pe străzi, în pieţe, în mijloacele de transport. Majoritatea admitea că „trebuie făcut ceva”. Ce anume nu precizează nimeni. Dar oamenii, indiferent de categoriile sociale din care fac parte şi de nivelul de trai, sunt afectaţi de restricţiile impuse de sus. În numele luptei anti-pandemie. Deşi admit ravagiile pe care le face blestemăţia de virus, oamenii vor să îşi vadă de afaceri, de activităţi, de viaţă în general. Părerea unanimă care se desprinde şi din întâlnirile din fiecare seară de pe platoul Pieţei „V. Milea” pare a fi: „Credem că există virusul, pericolul infectării e real, dar lăsaţi-ne să ne apărăm singuri, fiecare. Nu ne impuneţi măsuri dure şi restricţii. Lăsaţi-ne să trăim! Nu putem crede că virusul e mai periculos de la ora 22 în sus, decât la 21.59…” E fragmentul unui discurs rostit la portavoce în faţa mulţimii, marţi seara. Tănârul vorbitor a fost aplaudat atât de participanţii la protest, cât şi de simpli trecători. 

Din nou… Găvana!

Poate obosiţi după o noapte lungă şi tensionată în care au mărşăluit prin urbe până după ora două, mulţi manifestanţi nu au mai venit la obişnuitul loc de întâlnire marţi seara. Dacă în noaptea de luni spre marţi au participat aproximativ 1.500 de persoane, de data aceasta numărul lor a fost semnficativ mai mic, poate chiar mai puţin de jumătate. Dar oamenii erau la fel de hotărâţi. Cu discusuri aplicate, argumentate. Cu lozinci tăioase, anti-guvern, anti-Arafat! Conform obiceiului, dar împinşi şi de frigul serii, temperatura fiind mult mai scăzută decât în cea precedentă, manifestanţii au pornit în jurul orei 9 spre… Găvana. Adică exact spre cartierul pentru care, în ziua dinainte, se încăieraseră cu forţele de ordine. Miza celor revoltaţi era mare în privinţa acestui cartier – zona are un specific aparte – ei bazându-se pe faptul că, dacă ar ajunge coloana acolo, sute de oameni, tineri în special, ar avea curajul să iasă din case şi să li se alăture, fie şi după ora 22. 

Sediul PNL, o cazarmă

Cu această intenţie, după un scurt popas în Piaţa Primăriei, sutele de oameni au înaintat, escortaţi de poliţişti şi jandarmi, pe lângă biserica romano-catolică, spre cartierul Nord, unde mizau, de asemenea, pe mulţi tineri care să se solidarizeze cu ei. După intrarea pe bulevardul N. Bălcescu, pentru că se circula intens, protestatarilor li s-a cerut să meargă doar pe trotuar. S-au conformat. În dreptul sediului PNL Argeş, mulţimea s-a înfuriat. Clădirea nu mai părea o casă obişnuită unde se află câteva birouri, ci de-a dreptul o… cazarmă. Multe maşini ale forţelor de ordine, plus zeci de jandarmi care stăteau umăr lângă umăr decişi să apere „obiectivul” cu orice preţ. Pe un panou mare din spatele lor se înşirau literele albastre pe fond galben: Partidul Naţional Liberal. Ceva mai departe, cineva zâmbea forţat într-o poză din campanie. Cu ochi metalici privea parcă sfidător la tot ce vedea. E preşedintele Iohannis. Nesimţitor la freamătul din stradă. Revoltaţi din cauza acestei desfăşurări de forţe, oamenii au huiduit. Paza sediului PNL părea ostentativă. Alte dube ale Jandarmeriei erau parcate în spatele clădirii. Zeci de oameni în uniformă stăteau gata să intervină dacă era necesar. Nu a fost. În seara precedentă, când 1500 de oameni au trecut pe lângă sediul partidului, păzit atunci de 3-4 jandarmi, nimeni nu a atentat nici la ferestre, nici la panou, nici la chipul „angelic” al şefului suprem, Klaus Iohannis. De ce autorităţile au luat această decizie şi dacă vreun politician a influenţat-o va rămâne un mister. Interesant este că, spre comparaţie, la sediul PSD de pe bulevardul Republicii nu a fost organizată „pază”, deşi în Piaţa „Vasile Milea”, dar şi în Piaţa Primăriei, protestatarii au scandat şi împotriva social-democraţilor, ba chiar au invocat preţul mare al toaletei publice de lângă fântâna cântătoare. 

Telefonul fără fir 

În dreptul Spitalului Militar, cei din grupul de „Dialog” al Jandarmeriei le-au explicat manifestanţilor că nu are rost să oprească circulaţia rutieră, intensă la acea oră pe bulevardul N. Bălcescu, în drumul lor spre Găvana şi că ar fi de preferat să îşi strige nemulţumirile tot în centru. Cele două „tabere” au căzut la pace şi oamenii s-au conformat. S-au încolonat din nou şi au pornit înapoi în Piaţa Primăriei, oprindu-se în final în aceeaşi Piaţă „Milea”. Pe tot traseul, au scandat lozincile binecunoscute, dar, ca element de noutate, au cântat de câteva ori Imnul Naţional, în timp ce fluturau steagurile tricolore. Era trecut de ora 22. Frigul muşca, se înteţise de-a binelea, ca-ntr-o noapte de iarnă, nu de sfârşit de primăvară. Protestatarii cântau, săreau, gesticulau, pentru a se mai încălzi. Se invoca prezenţa prefectului, chemat să le asculte doleanţele. Ei voiau ca mesajul lor să fie transmis Guvernului, să se ştie că nici piteşenii, asemeni românilor din alte mari oraşe ale ţării, nu vor restricţii dure care să le afecteze nivelul de trai. Cu ajutorul şefilor forţelor de ordine, s-au luat legătura telefonic cu reprezentantul guvernului în teritoriu. Doamna Emilia Mateescu părea extrem de comunicativă, dispusă la dialog. Sutele de oameni, în culmea bucuriei! Îşi imaginau că Emilia Mateescu va coborî din biroul ei cald şi va veni în mijlocul lor. Sau măcar pe scările Palatului administrativ, de unde le-ar putea vorbi la un microfon. Sau… orice altceva prin care să demonstreze că îi pasă de ei. Dar prea sensibilă pentru o ieşire de acest fel, doamna prefect a preferat un dialog prin intermediari. În genul „telefonului fără fir”. 

S-a invocat lipsa… spaţiului

Mulţimii înfrigurate i s-a transmis astfel decizia: admitea să poarte un dialog, dar doar în condiţiile impuse de ea: intră doi, maximum trei repzentanţi în biroul ei, fără presă! Cei aleşi de manifestanţi să meargă la „marea întâlnire” erau şi ei derutaţi. Oameni simpli, care îşi cunosc limitele. Presa a scris despre ei, le-a fost alături. Unul chiar admitea: „Ce să fac au acolo, ce ştiu să întreb? E bine să fiţi cu noi, să vedem împreună ce aflăm…” Jurnaliştii prezenţi au cerut dreptul de a fi de faţă. Reprezentanţii forţelor de ordine au ridicat din umeri. Aşa era „ordinul”, Se puteau găsi soluţii de compromis. Măcar la începutul discuţiei, jurnaliştii puteau prinde câteva cadre cu reprezentantul guvernului stând la masă, faţă în faţă, cu manifestanţii. Aşa ar fi fost corect. Spre buna informare a cititorilor şi telespectatorilor din banii cărora este plătită inclusiv doamna prefect. Cineva a invocat lipsa… spaţiului! Asta în condiţiile în care era vorba de opt persoane care urmau să se alăture celor trei reprezentanţi ai protestatarilor. În total 11! Şi trei camere de luat vederi. 

Dispreţ total

Tot prin intermediari, Emilia Mateescu ne-a anunţat că îndată ce discuţiile se vor fi sfârşit, va ieşi pentru a spune presei punctul ei de vedere. Sau va scrie la repezeală un comunicat. Nu era hotărâtă. Uşile s-au închis în urma celor trei protestatari care au avut „privilegiul” de a fi primiţi. Jurnaliştii nu au avut acces nici măcar pe holul de la parter, unde aşteptarea ar fi mai uşoară într-un spaţiu încălzit, confortabil. Au trecut 15 minute. 30. O oră. Era aproape miezul nopţii. Manifestanţii nu au mai rezistat. Le-a pierit glasul, au amorţit de atâta aşteptare şi frig. Nu au mai avut vlagă. Unuia i-a venit rău. Îndată a sosit ambulanţa şi cadrele medicale l-au cules de pe jos. Ceilalţi s-au risipit, nemulţumiţi. Timpul se scurgea. Au trecut două ceasuri în care Emilia Mateescu nu a ieşit. Nu a dat niciun comunicat. Nu a transmis niciu mesaj pentru aceeaşi presă care, în urmă cu câteva săptămâni, era invitată să asiste la instalarea ei în funcţie. Reprezentanta USR, partidul care pleda în campania electorală pentru „transparenţă totală în instituţiile publice”, a dat dovadă de… dispreţ. Nu doar pentru jurnaliştii care au îngheţat două ceasuri pe scările Prefecturii. Ci, în ultimă instanţă, faţă de cetăţeni.  

Distribuie pe Facebook