Da, așa e viața. Iată, realitatea mă împinge să trec de la un lucru simplu și pedestru ‒ nevoia de „zebre”, fie și provizorii, pe bulevardul I.C. Brătianu ‒ la chestiuni care mie mi se par vitale. Și care țin de etica politică: discriminarea și dezinformarea.
Salut maratonul vaccinării de sâmbătă și duminică, de la Prefectură. Nu-i o idee rea, mai ales că ne bântuie în continuare virusul ăsta păcătos, care a făcut și face victime printre noi. Răvășiți de situație, au fost oameni care au dat năvală să facă vaccinul izbăvitor. Cât de izbăvitor este rămâne, totuși, de văzut, fiindcă specialiștii n-au avut timpul necesar să-i confirme sau să-i infirme virtuțile. Este nevoie de vreo cinci ani pentru a fi siguri că variantele la care apelăm azi sunt sigure, eficiente. Că vaccinul ne va ajuta să nu ne mai îmbolnăvim sau, dacă se întâmplă, să facem o formă mai ușoară.
S-a creat însă, dacă nu greșesc eu, o presiune să se vaccineze și cei care nu au încredere în formula asta de vaccinare, mai precis în eficiența ei, de vreme ce, iată, deși vaccinați, unii continuă să se îmbolnăvească, să-i contamineze pe cei din jur. Presiune care, până la un punct, este de înțeles, dar care, pe de altă parte, vine să aducă atingere drepturilor și libertăților noastre. S-a spus inițial că se vaccinează doar cine dorește, dar ulterior au început presiunile, exercitate inițial doar psihic, apoi și apelându-se la diverse formule de constrângere. Cum este accesul în spațiile publice, la concerte, la spectacole, la restaurante, la călătoriile peste hotare fără adeverința de vaccinat. Sau, cum se discută acum, că până-n iunie li se va elibera o ”carte verde” cetățenilor din toată Europa și doar pe baza ei se va putea circula, doar dacă s-au vaccinat.
Și, să recunoaștem, ideea asta are o logică. Cei care nu s-au vaccinat nu se mai pot mișca liber, că unii poate sunt purtători de viruși. Are logică, dar se bate cap în cap cu drepturile și libertățile prevăzute în Constituția noastră și nu doar a noastră. Cum vine să rezolve Uniniunea Europeană treaba asta dilematică? Vă dau o veste bună. Rezoluția 2361/2021 a Consiliului Europei (CoE) – citez – ”interzice statelor membre să facă obligatorie vaccinarea împotriva coronavirusului sau să utilizeze aceasta pentru discriminare împotriva celor ce nu sunt vaccinați”.
Pe cale de consecință Statele Membre trebuie: „7.3.1 – să se asigure că cetățenii sunt informați că vaccinarea NU este obligatorie și că nimeni nu este presat politic, social sau în alt mod să se vaccineze dacă nu dorește să facă acest lucru el însuși;
7.3.2 – să se asigure că nimeni nu este discriminat pentru că nu a fost vaccinat, din cauza unor posibile riscuri pentru sănătate sau pentru că nu dorește să fie vaccinat;
7.3.3 – să ia măsuri eficiente timpurii pentru a contracara dezinformarea și neclaritățile cu privire la vaccinurile Covid-19; 7.3.4 – să distribuie informații transparente despre siguranța și posibilele efecte secundare ale vaccinurilor, lucrând cu și reglementând platformele de socializare pentru a preveni răspândirea dezinformării; 7.3.5 – să comunice în mod transparent conținutul contractelor cu producătorii de vaccinuri și să le pună la dispoziția tuturor pentru examinare parlamentară și publică”.
O veste bună pentru cei din categoria celor care nu-și asumă riscul vaccinării, dar, să recunoaștem, o veste mai puțin bună pentru cei ce s-au bătut de ceasul morții să se încrie pe platforma centrală, alții, să bată sute de kilometri, să stea ore-n șir la coadă, pentru a putea face vacinul. E un sacrificiu, nu? Este, l-au făcut pentru ei, dar și pentru a-și proteja familia, prietenii, colegii de muncă, pe toți cu care au contact în orașul de reședință, în țară și afară. Un gest nu doar cetățenesc, ci și de civilitate, de responsabilitate. Gest care nu trebuie forțat de orice autoritate, decât de convingerea ta că este util în ceea ce faci. Liber de orice presiuni, fără discriminare, fără dezinformare. Și, probabil, chiar fără ”cartea verde”, dacă vom reuși să găsim antidotul coronavirusului care ne invadează de un an și ceva.
