Cartea zilelor noastre: „Relaxarea”

Meditația transcendentală „s-a întors” împotriva partidului. Căzându-i victimă nevinovată Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice. Specialiști cu doctorate fiind trimiși, predilect, la munca de jos. În fabrici și uzine, urmăriți de Securitate. Umiliți și amenințați că n-au votat sancțiunile impuse neîntemeiat de jigodiile inculte cu carnet și funcții. Strânse umil și servil pe lângă cizmar și „savantă”. Cârmaci, neferice, în veacu` trecut…

Mihai Ghivirigă a fost printre năpăstuiți. Pe pielea sa simțind nedreptatea flagrantă. Da` nu s-a temut și-a optat pentru… sticle goale. Descărcat, sortat, ordonat. Alături de oameni simpli, cu respect, prietenie și suflet. Alegându-se până la urmă nu doar c-o experiență nebănuită. Ci și c-un roman, inițial de sertar, postdecembrist publicat. Binevenit, că e dovadă certă despre nenorocirile comuniste autohtone. Neîndoielnic bine făcut, că-i scris priceput. Înfățișând „relaxarea” dezavuată, final, de „organili statului”. Mascarada de la instituția bucureșteană doborâtă despotic. O înscenare politică odioasă. Efectele ei distrugătoare de vieți, inteligență și bunuri. Ceaușeștii și acoliții, frică dovedind în sine de cei cu idei…

Și-n astă carte* a sa, autorul (în viață, oare, și azi?) dezvăluie fapte reale. Cu iscusință, gradat și echilibrat. Chiar de-a fost cercetător, e și meșter narator. Zugrăvind la fix epoca și atmosfera. Colegii și călăii. „Băieții” așteptând s-aducă răzvrătiții pe linia oficială oricum. Proletariatu` societății socialiste multilateral dezvoltată. Activiștii mici sau mari. Terna existență, cu lipsuri de bază. Mizerie. Teroare ideologică. Nedreptăți strigătoare la cer. „Vizitele de lucru”, cultu` personalității, da` și omenia ce mai mocnea totuși la românii de neclintit. Dialoguri pertinente și portrete elocvente. Stilu`, fluent și decent. Textu` nu trenează, nu exagerează. Ține atenția trează și-o spun bucuros că fu o lectură nici că se poate mai nimerită. Nu lăsai din mână volumu` câteva ceasuri, ca, după, s-aștern aste rânduri. Modest omagiu pentru eroii lui. Sigur datorat, total meritat, sincer declarat…

Adrian SIMEANU

* Mihai Ghivirigă, Mascarada, Ed. EMINESCU, 1995