Este un adevăr de necontestat faptul că necazurile comune întăresc simţul comunitar al unei ţări. Or, la noi, viaţa socială cotidiană a devenit câmpul unor înfruntări mai silenţioase ori mai gălăgioase dintre viziuni, diviziuni şi previziuni asupra politicii de urmat. De exemplu, unii ţin neapărat să se organizeze alegerile parlamentare în decembrie, alţii susţin că scrutinul trebuie amânat. Pulsul acestor neînţelegeri este luat din mass-media. Nu există ziar în ţara asta care să nu prezinte frământările politice din ultimul timp, în condiţiile în care ne aflăm în plină pandemie de Covid-19. 

De aceea nu se leagă nimic. Nu e nicio punte între ceea ce a fost şi ceea ce bănuieşti că urmează. Situaţia în care ne aflăm azi are drept cauză criza morală a întregii noastre societăţi. Iar cine ar trebui să reprezinte instrumentul de compresiune sau de rectificare a instinctelor de manifestare a oamenilor procedează tocmai invers. Sursa declaraţiilor aiuritoare se află chiar la nivelul cel mai înalt al puterii. Iată cum un sistem politic se umple de crize şi îşi are elementele drept scene socio-dramatice de factură cinematografică! Cândva, prin anii ‘30 ai secolului trecut, Eugen Ionescu spunea că partidele ne despart, iar angoasele ne unesc. Aceste partide, care ne întorc capul când într-o parte, când în alta, nu urmăresc altceva decât puterea personală pentru membrii lor. Opoziţia e o pierdere de timp. 

Pe de altă parte, în cazul multor oameni slabi din punct de vedere moral, de regulă politicieni, există tendinţa unei potenţări a egoismului individual. Ce poate să fie dorinţa exprimată în plină pandemie de Covid-19 de a se organiza alegerile parlamentare, dacă nu traducerea în faptă a acestei dorinţe egoiste? Cum să întărim noi simţul comunitar când ne aflăm în confruntare electorală chiar atunci când aproape zilnic virusul gripal răpune sute de oameni? În loc să-şi concentreze toată energia pe rezolvarea problemelor ridicate de această pandemie nenorocită, politicienii noştri se află în campanie electorală. 

Am ajuns să ne văităm că nu mai avem paturi pentru bolnavi. Suntem de râsul lumii. În timp ce în Spania, de exemplu, un patinoar a fost transformat în morgă, iar mai multe săli de expoziţie şi hoteluri în spitale. Ni se spune că şi alte ţări au organizat alegeri în pandemie. Da, aşa este, dar societăţile respective nu se compară cu societatea noastră, ai cărei membrii sunt atât de naivi, încât sunt receptivi la orice sugestie potrivită pentru manipulare. Drept care, actualul moment politic nu este analizat obiectiv de cei aflaţi la putere. Iar următoarele expresii le caracterizează cel mai bine politica de partid: „chemarea momentului”, „acum sau niciodată”, „a sosit timpul”. Nu contează că virusul omoară oameni în mod exponenţial, pentru ei important este să câştige alegerile parlamentare. Plecarea de la putere ar fi pentru aceşti parveniţi ca şi cum pământul le-ar fugi de sub picioare. Iată de ce nu se întrevede nicăieri nicio frână, nicio raţiune strategică pentru a mai detensiona societatea. Dacă ar exista un program politic măcar, ar fi bine. Am şti până la ce limită se poate merge. 

Dar nu e decât o pură menţinere la putere, fără control, fără conştiinţă, fără scop, fără ţintă. 

Prin urmare, adevărul sociologic că necazurile comune întăresc simţul comunitar nu este valabil şi pentru guvernanţi. Ei vor să câştige alegerile parlamentare din decembrie şi să menţină o stare de tensiune cu opozanţii lor; stare ce se distribuie precum un virus gripal în întreaga societate românească. Privind, aşadar, spre această societate, putem vedea numai contradicţii sociale între partide politice, grupuri profesionale, instituţii, localităţi, până la urmă, între oameni. Menţinem în mod artificial o stare de tensiune în sânul societăţii noastre, pentru că aşa vrea cineva care habar nu are de legile sociale. Odată cu acest tip de politician au debutat şi antagonismele sociale, care sunt, în principal, infecţii spirituale de provenienţă străină. Or, când un partid politic este format din oameni lipsiţi de valoare, nici partidul respectiv nu este bun, căci o sută de idioţi luaţi la un loc tot nu fac cât un deştept.  

Sigur, m-am ferit mereu de adevăruri personale absolute, pe care să le port în buzunar ca pe buletin. Am încercat să-mi păstrez dreptul modest de a înţelege lucrurile în nuanţele şi distincţiile lor. Acesta este un aspect al modului meu de a gândi, dar faptul că primul politician al ţării întreţine această atmosferă plină de tensiune în plină pandemie de coronavirus este de neconceput. Nu există discurs al acestui om în care să nu e pus gaz pe foc. Suntem neadaptaţi la problemele zilei. Or, în măsura în care lipsa de adaptare este o boală, o naţiune poate fi caracterizată şi ea ca fiind bolnavă.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio