Dr Viorel Pătraşcu

„Dom’le doctor, am venit aici ca la izvoru’ de leac. Mai e puţin şi fac 62 de ani, nu le am cu inima, cu tensiunea sau cu ficatu’. Dar, de câteva luni, să fie un an, am un mâncărici de piele de-mi vine să-mi iau câmpii. Mă trimise o vecină pe care o cheamă Petruţa şi care a zis că a păţit-o şi ea, dar s-a cunoscut după tratament. A făcut şi un spirit de glumă, că mi s-ar trage din lipsă de sex…

Într-un fel are dreptate. Am rămas văduvă şi… ce era să fac? L-am preferat pe unu’ cu pensie de pensie, dar şi cu 20 de ani mai bătrân ca mine… Trăim bine, avem gospodărie frumoasă, eu sunt încă în putere şi, ca să-mi treacă nevricalele, muncesc cât e ziua de lungă. Sunt şi vrednică, şi perpelită, n-am stare, nici n-am terminat bine ceva, frec un ness, trag puţin cu ochiu’ la televizoru’ care merge permanent şi schimb macazu’ pe altă şină: am zeci de găini, celor care cad cloşcă le pun ouă sub ele, am patru cocoşi mândri de zici că sunt păuni, iar la pui le pun albastru de metil în apă şi le bag pe gât ca să nu prindă molimă.

Într-un an am avut 180 de pui. În grădină am cuiburi de mure, solar cu vinete, verzituri diverse, capia şi roşii. Să-mi daţi o reţetă cu cele mai tari pastile pentru mâncărimea de piele. Ziua e cum e, dar seara îmi vine să mă urc pe pereţi şi pe şifonier. Am luat de la Plafar fel şi fel de ceaiuri şi de picături. Apă chioară! Babele din sat mi-au zis să beau multă agheasmă şi nu-i seară să nu mă rog în faţa icoanei: Doamne, să mă ţii cu mintea întreagă şi cu inima lărgită! Adică, să facă faţă la atâta scărpinat…

Dacă o să mă simt bine, când mai viu vreţi să vă aduc nişte ouă din alea fără colesterol?”

Distribuie pe Facebook