Bianca Tache are 19 ani, a absolvit Colegiul Naţional “Zinca Golescu” din Piteşti la profilul Ştiinţe ale naturii, iar acum a fost admisă la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Aceasta se află în lista elevilor care au obţinut 10 pe linie la examenul de bacalaureat. Despre pasiunile, reuşitele, dar şi planurile de viitor ale Biancăi puteţi afla din următorul interviu.

Destul de stresant

– Bianca, spune-ne câteva lucruri despre tine.

– Îmi place foarte mult muzica, îmi place să dansez. Mă implic cât de mult pot în ceea ce fac şi sunt genul de persoană care ori face bine un lucru de la început până la sfârşit, ori mai bine nu-l face. Ajut oamenii indiferent de situaţie şi nu ştiu dacă e defect sau calitate, dar uneori vorbesc cam mult.

– Cum au decurs pregătirile pentru bacalaureat?

– În clasa a XII-a am început pregătirile în particular la limba română şi matematică, iar ca materie de profil am ales biologia şi a fost lejer pentru că mă pregăteam şi pentru admiterea la Medicină. A fost destul de stresant şi cu bacul, şi cu admiterea, pentru că erau multe de făcut şi timpul scurt.

Nu mă aşteptam să iau la toate materiile 10, la română e multă subiectivitate din partea corectorului şi e destul de greu să primeşti 10. E frumos ca experienţă să ai acea medie de 10 la bac pentru că toată lumea te apreciază şi te felicită, te simţi mulţumit şi împlinit în acelaşi timp şi începi să crezi că parcă nu ai învăţat chiar degeaba toate eseurile la română.

Omul de succes: ambiţios şi devotat

– De ce ai ales să continui în domeniul Medicinii?

– De ce? Eu ajut oamenii şi poate asta m-a determinat mai mult, plus că vezi mereu cum se plâng oamenii de doctori şi restul cadrelor medicale şi te gândeşti că de ce să nu schimbi tu ceva dacă poţi. De mică mai mergeam la spital şi cred că mediul în sine m-a atras. De exemplu, la 10 ani am avut mâna stângă facturată , atunci am fost prima dată la Spitalul de Pediatrie din Pitesti şi am zis că vreau să devin ortoped.

– Cum vezi tu un om de succes?

– Îl văd ambiţios, perseverent , devotat.

– Te gândeşti la cum va fi viaţa de student?

– Cel puţin la Medicină am auzit că e foarte mult de învăţat şi nu prea ai timp liber,  sper să nu fie chiar aşa de rău. Cel mai mult m-au susţinut părinţii, în special tatăl meu, care mă încuraja să nu renunţ când mă plângeam că nu mai pot şi că o să am foarte mult de învăţat.

– Care este visul tău?

– Mie îmi plac copiii şi îmi propusesem la un moment dat ca după ce devin medic, dacă voi putea, să înfiinţez o casă de copii.

Distribuie pe Facebook