S-a mai stins o stea a muzicii intrumentale din Argeş, iar azi zeci de oameni au venit să-l mai vadă o dată pe cel care le-a încântat tinereţea cu vioara sa fermecată. Pe lângă tristeţea inerentă momentului, un zvon, ca o boare de vânt, a străbătut mulţimea…

A reprezentat ţara 

A făcut parte din pleiada interpreţilor de vârf ai muzicii instrumentale din România. Marin Mihalcea. Acest adevăr a fost scos în evidenţă de omul de cultură Sorin Mazilescu, în biserica „Sfântul Gheorghe” de la cimitirul cu acelaşi nume, unde a fost înmormântat violonistul. 

„A colaborat cu mari interpreţi de muzică populară, cu Maria Ciobanu, Irina Loghin, Ion Dolănescu şi mulţi alţii, vârfuri ale muzicii noastre. Ei se bucurau dacă erau acompaniaţi de Marin Mihalcea, un profesionist desăvârşit care a lucrat la „Doina Argeşului” încă de la 18 ani. S-a impus prin talentul şi munca sa titanică, a ajuns dirijorul orchestrei şi a obţinut performanţe extraordinare oriunde mergea în lume! Iar peste hotare nu se vorbea despre Argeş sau despre Piteşti, ci despre România! „Doina Argeşului”, dirijorul şi violonistul Marin Mihalcea reprezentau ţara! Să ne plecăm fruntea în faţa sicriului şi să ne rugăm pentru sufletul său bun!” 

O lume apusă 

Este doar un fragment din lungul discurs pe care l-a rostit, cu lacrimi în ochi, Sorin Mazilescu, în faţa familiei îndoliate şi a celorlalţi oameni de cultură. Printre ei s-a aflat şi Araxy Negoşanu, director al Centrului Cultural Judeţean, care a adus o coroană de flori, alături de dirijorul actual al orchestrei în care a activat, până să iasă la pensie, Marin Mihalcea. 51 de ani de rodnică muncă, răsplătită cu titlul de „Fiu al Argeşului”, distincţie înmânată de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constantin Nicolescu. Un buchet de flori albe a adus la biserică şi consilierul local Ana Stan, mare admiratoare a maestrului Marin Mihalcea. Cel condus pe ultimul drum era unul dintre ultimii reprezentanţi ai unei lumi apuse, a Piteştiului din urmă cu 40-50 de ani. Ca o stranie coincidenţă, Marin Mihalcea şi-a dat ultima suflare pe 3 octombrie şi tot într-o zi de 3 octombrie pierea în urmă cu câţiva ani, dar într-un accident de circulaţie, Constantin Mihalcea, rudă apropiată, as al acordeonului. Prietenul lor, nu mai puţin cunoscutul Ciontică, îşi părăsea publicul la o dată apropiată de a celor doi. 

Ce l-a ucis, de fapt? 

73 de ani. Atât i-a fost dat lui Marin Mihalcea să trăiască. Nu s-a bucurat mult de tihna pensiei. Diabetul pe care îl avea de mai mult timp, dar şi afecţiunile renale i-au şubrezit organismul, încet, dar sigur. Şi inima-l supăra, urmând un tratament pentru a-i ţine bătăile sub control. Încă din primăvara acestui an, artistul s-a simţit rău, iar la începutul verii s-a hotărât să se interneze la Spitalul Judeţean. Evoluţia stării sale a fost fluctuantă iar omul chiar se gândea cu bucurie la ziua revenirii acasă, printre cei dragi. Numai că, brusc, totul s-a schimbat în rău. Cum din cauza pandemiei accesul în spital a fost restricţionat, familia nu a putut urmări zilnic starea sa de sănătate. Acum fiica şi nepotul îşi pun o mie de întrebări. I-ar fi prelungit viaţa internarea la un spital din Bucureşti? Se putea face mai mult din punct de vedere medical pentru salvarea sa? Ba mai mult decât atât, familia îndoliată presupune că problemele apărute ulterior, complicaţiile pe care le-a avut la stomac ar fi fost provocate de o bacterie contactată în spital! E doar o bănuială. Desigur, indiferent de răspuns, nimeni nu-l va mai aduce pe tatăl şi bunicul lor înapoi. Rămâne doar întrebarea care va stărui în mintea multora dintre cei care au plâns lângă sicriul lui. Ce l-a ucis, de fapt? Afecţiunile iniţiale, bolile vechi acutizate, ori o bacterie care i-a grăbit sfârşitul? Va rămâne un mister. Iar peste mormântul lui Marin Mihalcease aştern deja frunzele veştede aduse de vânt… 

Distribuie pe Facebook