Marius Motreanu

* Dacă autorităţile nu iau măsuri, o fac cetăţenii

În contextul lipsei interes al autorităţilor statului (dovada – realizările din ultimul sfert de veac), cel mai frumos traseu rutier din România are parte de o abordare serioasă din partea unui… bibliotecar. Marius Motreanu este angajat la Biblioteca Judeţeană Argeş şi îşi dă în curând doctoratul pe tema „Transfăgărăşan – avantaje economice şi limite funcţionale”. Poate că lucrarea va da un impuls persoanelor cu putere decizională, însărcinate cu faptele, nu cu vorbele!

Crede în modernizare

Inaugurarea Transfăgărăşanului – septembrie 1974

Marius este un tip optimist şi crede că, până la urmă, proiectele de modernizare ale „Drumului dintre nori” vor fi puse în aplicare, iar Transfăgărănul va fi circulabil tot anul. În ceea ce-l priveşte, ne-a dezvăluit că a fost atras de subiect datorită anvergurii proiectului, dar şi fiindcă este de interes major pentru istoriografia românească.

„În anii ’70, a fost cea mai mare investiţie de infrastructură rutieră din România. În ciuda dificultăţilor de execuţie, s-a realizat, demostrând competenţa inginerilor noştri. Sacrificiile au fost enorme şi, din păcate, nu doar materiale, ci şi plătite cu preţul vieţii. Oficial, se vorbeşte despre 40 de oameni decedaţi pentru ca acest drum să străbată munţii (până să fie construit, munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi în acea zonă nici măcar cu calul). Neoficial, muncitorii care mai trăiesc vorbesc despre sute de vieţi omeneşti pierdute. Foarte multe victime au fost suprinse de stâncile ce se prăvăleau necontrolat, iar unii dintre ei s-au prăbuşit în prăpastie” – ne-a spus bibliotecarul.

Cifre impresionante

Muncă titanică la construcţia drumului

„Pentru construcţia traseului, a fost necesar să fie dislocate trei milioane de tone de rocă. S-au folosit 6.520 tone de dinamită, din care 20 tone numai la tunelul Capra – Bâlea. Potrivit povestirilor locului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se ţineau unii de alţii, câte 20-30, pentru a nu fi luaţi de vijelie şi aruncaţi în prăpastie. O altă povestire se referă la un călugăr pe nume Nectarie. După construirea Transfăgărăşanului, acesta a urcat cu maşina, un Trabant, până la Capra, unde a fost suprins de o avalanşă. A lăsat maşina sub copertina de la Capra şi s-a aruncat pe zăpadă, fiind dus de «val». Se spune că aşa a scăpat cu viaţă, în timp ce maşina a fost găsită după şase luni, când s-a topit zăpada” – a continuat interlocutorul nostru.

…Şi ar mai fi multe de spus, doar că foarte multe informaţii sunt încă clasificate.

„Nu este normal şi, pe de altă parte, reprezintă un impediment la cercetare. Am însă certitudinea că informaţiile vor fi declasificate în timp util (deja o parte sunt accesibile) şi le voi putea folosi la teza mea de doctorat într-un mod eficient” – a spus M. Motreanu.

Potenţial nevalorificat

„Astăzi, zona adiacentă are un potenţial ridicat de turişti, din păcate nevalorificat. După cum ştiţi, proiectul staţiunii de la Moliviş este blocat, iar drumul poate fi accesat doar o treime din an – iată doar două motive din pricina cărora investitorii privaţi nu se grăbesc să deschidă noi afaceri” – crede el.

Despre Marius Motreanu

Marius Motreanu este absolvent al Facultăţii de Ştiinte Socio-Umane, Piteşti, secţia Istorie-Muzeologie. A colaborat la elaborarea uneia dintre cele mai ample lucrări din judeţ („Enciclopedia Argeşului şi Muscelului”, coordonată de prof. univ. dr. Petre Popa) şi a fost coautor la monografiile comunelor Stolnici, Miceşti şi Furdueşti de Argeş. În prezent, lucrează la Biblioteca Judeţeană Argeş.

Distribuie pe Facebook