Trafic de coşmar în Pitești, oraşul care se vrea „smart”.

În miez de toamnă, arde asfaltul la Pitești! Nu neapărat din cauza temperaturilor neobișnuit de ridicate pentru acest anotimp, ci mai degrabă de nerăbdarea șoferilor sătui să piardă, în aglomerația de pe șosele, timp prețios. Se întâmplă asta zi de zi. Traficul este de coşmar în oraşul care se vrea „smart”. Calvarul a început odată cu revenirea oamenilor din concedii și începutul noului an școlar. Sunt, așadar, câteva săptămâni bune de „fierbere” în traficul rutier. La ore de vârf, e haos! Numeroși conducători auto sunt surprinși în intersecții și blocați, fără cale de ieșire. Nu pot înainta nici ceilalți, care, teoretic, au verde. Și atunci crește tensiunea… Foarte mulți pică testul răbdării și încep să claxoneze… inutil.

Claxoanele, la ordinea zilei

Șicanările verbale sau claxoanele sunt la ordinea zilei. Se întâmplă asta, bunăoară, la intersecția dintre bulevardul Eroilor cu strada Armand Călinescu și în continuare, pe strada Egalității. Aici, traficul rutier se desfășoară pe o singură bandă – acum, pe a doua, după ce, săptămâna trecută, s-a mers doar pe prima.

O altă zonă, oricum aglomerată prin definiție, a intrat, recent, în faza de asfaltare. Ne referim la bulevardul Nicolae Bălcescu (zona L-urilor), până la intersecția cu strada Mircea Eliade. Și în sensul giratoriu de la Lânăriei – Prundu se circulă în legea… junglei. Apoi, mai departe, pe bulevardul Petrochimiștilor. Practic, cele mai importante artere ale municipiului au fost, sunt sau urmează să intre în lucru.

Partea plină a paharului

Mulți se întreabă, pe bună dreptate: de ce nu s-a asfaltat astă-vară? Fix acum, când toată lumea are câte ceva de făcut prin oraș, i-a găsit hărnicia pe muncitorii de la drumuri. Evident, e vorba de bani. O lucrare executată pe timp de noapte sau în perioada concediilor, costă mai mult. În plus, sunt probleme cu forța de muncă, în toate domeniile. Până la urmă, e bine că se pun străzile la punct. Chiar și cu prețul nervilor șoferilor care, în aceste momente, pare cel mai mic compromis. Judecând la rece, e un semn bun în toată treaba asta. Vorbim de lucrări importante care, pe alocuri, au prins deja contur și se „traduc” deja printr-o circulație mai sigură și fără… zdruncinături. Să nu uităm de giratoriul de la Complex 1 Trivale unde, recent, a fost montat un panou electronic care face parte din sistemul de management integrat al traficului. Deocamdată, șoferii sunt înștiințați că se află în teste. Vom vedea când va fi pus în funcțiune, ce va indica mai exact și, mai ales, cât de eficient va fi.

Speranța moare ultima

Șoferii care s-au mai interesat de proiectele rutiere își pun speranțele în „inteligența artificială” care se implementează la Pitești. Dar să nu uităm că și deșteptăciunea asta de sistem are capacitatea de a „dirija” un număr limitat de vehicule. Fiindcă gradul de solicitare e într-o continuă creștere, adică apar tot mai multe mașini în trafic, la un moment dat nici acesta nu va mai face față. Estimarea aparține chiar specialiștilor care l-au conceput. Singura soluție realistă e ca oamenii să își schimbe obiceiurile (năravurile o fi un termen prea dur?!) și să apeleze la auto doar când au cu adevărat nevoie. De ce să iei mașina la un drum pe care îl poți parcurge lejer pe jos, în 10-15 minute, dacă mergi până la magazin, ca să-ți cumperi o pâine și un bax de apă?

„Visul american”

O altă discuție este legată de transportul copiilor la școală, unde suntem departe de „visul american”. Cunoașteți, probabil, secvențele în care autobuzul școlar oprește în cartierele americanilor la ore bine stabilite și elevii merg singuri la cursuri. La noi de ce nu se poate? Fiindcă, și dacă s-ar putea, temerile părinților că odoarele lor ar putea păți ceva în mijlocul de transport în comun, i-ar determina să nu renunțe la mașina personală. Astfel, lângă școli, pe arterele din zonă și adiacente, se aglomerează mai mereu.

Cine mai iubește mișcarea?

Nu în ultimul rând, s-a tot vorbim de pistele pentru bicicliști care, pe alocuri, s-au și făcut/refăcut/revopsit etc. Dar ne lovim, din nou, de mentalitate! Să fim serioși, se vede din… avion că puțini oameni iubesc cu adevărat mișcarea. Sau, mai corect spus, au uitat de „mersul pe jos care face piciorul frumos”. Fiindcă se tot povestește: „Când eram noi, copii, ne jucam numai pe afară și făceam câte și mai câte…” Acum, de ce nu se mai poate? A intervenit rutina zilnică, orele „extra”, petrecută la serviciu, mai multe joburi, chiar. Toată lumea se plânge că nu mai are timp de mișcare, însă… timpul e același. Doar noi ne-am schimbat… Obiceiurile, mentalitatea…

Distribuie pe Facebook