Este Piteştiul un oraş… pitoresc? Nu e uşor de răspuns la această întrebare, având în vedere că românii asociază municipiul nostru cu uzina şi activitatea industrială din localităţile învecinate: Oarja, Căteasca, Bradu, Mioveni. Între noi fie vorba, ştim bine că nu (mai) avem industrie la Piteşti. În schimb, Piteştiul poate fi un oraş turistic şi cultural. Avem numeroase obiective din aceste sfere care pot fi puse în valoare şi făcute cunoscute la nivel naţional şi, de ce nu, internaţional. Să vedem…

Pădurea Trivale

Având la bază nu mai puţin de trei puncte de interes, Pădurea Trivale este fără îndoială atracţia numărul unu a Piteştiului. În centrul atenţiei este, desigur, parcul Trivale (zona centrală), de unde se poate ajunge cu uşurinţă la Schit, iar o drumeţie de o jumătate de oră prin pădure te poartă către complexul Cornul Vânătorului, posibil cea mai frumoasă realizare privată pentru cetăţeni şi turişti deopotrivă. La o aruncătură de băţ este Grădina Zoologică, unde în ultimii ani s-au făcut investiţii şi se vede că există o preocupare permanentă pentru îmbunătăţirea condiţiilor pentru animale. Ne-am dori să existe şi o preocupare pentru transformarea Trivăii în Arie Protejată, lucruri despre care am tot scris, dar până în prezent nu s-a întâmplat nimic concret în acest sens…

Biserica Sf. Gheorghe

Biserica Domnească din Piteşti (Biserica „Sfântul Gheorghe” ) este ctitorie a domnitorului Ţării Româneşti Constantin Şerban (1654 – 1658) şi a soţiei sale – Doamna Bălaşa. Monumentul, înălţat la 1656, prezintă o arhitectură aparte, care oglindeşte rafinamentul la care ajunsese arta construcţiei ecleziale în Ţara Românească. De-a lungul timpului, biserica a suferit modificări substanţiale, ca urmare a reparaţiilor şi refacerilor executate în urma unui incendiu (reparată în 1844 şi 1869). După ultima reparaţie, executată în 1872, construcţia şi-a pierdut înfăţişarea iniţială. Între anii 1964 şi 1969 a fost restaurată prin grija Direcţiei Monumentelor Istorice, de un colectiv condus de arhitectul Ştefan Balş, care a reuşit să redea oraşului un monument de o autentică valoare. Amplasată în zona centrală a municipiului Piteşti, în spaţiul verde amenajat ce separă Complexul Fortuna (blocuri P+9 cu spatii comerciale la parter şi mezanin), de strada Doamna Bălaşa (continuare a pietonalului major – str. Victoriei), Biserica „Sfântul Gheorghe” se constituie cap de perspectivă dinspre strada Victoriei şi b-dul Republicii (partea spre str. Craiovei), participând la piaţa politico-administrativă „Vasile Milea” pe latura nord-vest a acesteia.

Închisoarea Piteşti

Memorialul Închisoarea Pitești funcţionează astăzi în interiorul fostului penitenciar Pitești, activ între 1941-1977. Memorialul a fost deschis publicului larg în 2014, situl găzduind expoziții, evenimente culturale și programe educaționale pe teme legate de detenția politică anticomunistă. Expozițiile – atât cele temporare, cât și cea permanentă – au un fir narativ cu precădere boiografic și se bazează pe documente, studii și mărturii, intervențiile în spațiul fostei închisori fiind minimale. În interiorul Memorialului Închisoarea Pitești se află și o librărie, de unde vizitatorii pot achiziționa cărți, materiale audio și alte produse legate de subiectul detenției politice. De altfel, o tânără regizoare, Victoria Baltag, a realizat o amplă documentare, precum şi materiale video, pentru o producţie cinematografică în care vor fi prezentate la nivel internaţional ororile din temniţele comuniste. Credem că Închisoarea Piteşti poate fi promovat ca obiectiv turistic la nivel internaţional, potenţialul său fiind comparabil cu cel al lagărelor naziste.

Muzeul Judeţean Argeş

Muzeul Judeţean Argeş este cea mai impunătoare instituţie din centrul municipiului. Tezaurizează colecţii de obiecte remarcabile spre ilustrarea civilizaţiei argeşene şi româneşti, oferă vizitatorilor un Planetariu Modern, dotat cu cel mai performant echipament de proiecţie video (4K UHD) din ţară.

Parcul Ştrand

Parcul Ştrand este o zonă de agrement foarte apreciată la Piteşti. Sunt multe locuri de joacă, alei generoase, un lac pe care vara te poţi plimba cu barca sau cu hidrobicicleta şi, nu în ultimul rând, vestitul trenuleţ atât de iubit de copii. Dincolo de toate aceste puncte de atracţie, e loc şi de mai bine. Deşi reabilitat de aproximativ patru ani, teatrul de vară din Ştrand nu a găzduit până acum niciun spectacol. Sau dacă a fost ceva, nu s-a mediatizat. Pe zecile de bănci se aşterne praful, noroc cu cei mici că le mai şterg când scapă la joacă printre ele. De asemenea, parcul se învecinează cu râul Argeş. În acest context, merită să menţionăm faleza care, dacă ar fi amenajată, cu siguranţă şi-ar găsi locul în inimile cetăţenilor.

Parcul Lunca Argeşului

Cel mai mare parc din Piteşti este vizitat, zilnic, în sezonul estival, de sute de cetăţeni – asta în ciuda faptului că activităţile economice se rezumă la un centru de închirieri carturi şi o terasă modestă unde poţi urmări meciurile Simonei Halep. Şi aici e loc de mai bine în ceea ce priveşte organizarea de evenimente sau diversificarea activităţilro, însă până una alta, poate tocmai farmecul unui parc cu alei generoase şi multe spaţii verzi, îngrijite, sunt factorii care-l plasează în topul atracţiilor. „Militez” de vreo doi ani pentru un proiect gen parc de aventuri pentru copii, însă cred că sunt singurul care îşi închipuie că aşa ceva ar fi intersant şi benefic pentru Piteşti. Mai scriu şi acum, poate cine ştie…

Teatrul Davila

Teatrul Alexandru Davila cuprinde o varietate de producţii care sporesc nivelul de acces al publicului către artă, sprijină valenţele culturale româneşti, atât în spaţiul argeşean, cât şi în cel naţional şi internaţional. Formându-şi esenţa din moravurile sociale, construit din valorile şi aspiraţiile unei comunităţi, teatrul devine oglinda şi nota de referinţă a idealurilor umane. Instituţie trecută prin dese mutări şi modificări, Teatrul Alexandru Davila abordează, prin Dramă, Revistă şi Secţia pentru copii şi tineret Aşchiuţă, frumosul, libertatea de expresie și desăvârşirea prin creație.

Filarmonica Piteşti

Poate cea mai pragmatică descriere a Filarmonicii este, pe scurt, „cu casa închisă”. La bilete şi abonamente e nebunie, iubitorii muzicii clasice luând cu asalt ghişeul încă de la primele ore. Există, aşadar, poftă de cultură la Piteşti, iar Filarmonica este una dintre instituţiile care a reuşit să se impună şi prin vânzări, nu doar prin activitatea care poate fi apreciată subiectiv sau obiectiv. Cifrele elimină orice suspiciuni şi interpretări: abonamente în valoare de 30 000 lei vândute într-o singură zi, este raportul de dinaintea deschiderii ultimei stagiuni. Filarmonica este un succes la Piteşti, pentru piteşteni şi nu numai.

Galeriile Ilfoveanu

Proiect unic la Piteşti, rod al unei prietenii de o viaţă dintre un mare artist, pictorul Sorin Ilfoveanu, şi omul de afaceri Gheorghe Badea, Galeriile Ilfofeanu se remarcă prin eleganţa şi calitatea lucrărilor expuse în spaţiile expoziţionale. Designul clădirii şi modul de prezentare este la nivelul a ceea ce întâlnim în muzeele europene. „Fundaţia culturală Ilfoveanu” cuprinde, pe lângă spaţii expoziţionale, săli de spectacole şi o librărie. În ideea de a atrage tânăra generaţie spre artă, sunt deschise pentru copii ateliere de lucru (pictură, sculptură, fotografie, media).

Piaţa Primăriei

Piaţa Primăriei este locul unde se adună piteştenii la zile mari şi, în ciuda numeroaselor comentarii (nu tocmai pozitive), reprezintă punctul fierbinte de pe harta Piteştiului. Aici sunt organizate petrecerile de Revelion şi marile concerte şi evenimente din muncipiu. Ultima realizare, bolta luminoasă a sărbătorilor de iarnă, a fost apreciată de cetăţeni. Fântâna muzicală este, după lăsarea serii, o atraţie pentru trecători, în special pentru turişti.

Ce ar mai fi de spus…

…Altfel spus, cu ce ne-am dori să ne mai lăudăm: cu stadionul Nicolae Dobrin care, deşi a fost modernizat, duce lipsa clubului FC Argeş de altădată. Dacă nu din perioada de glorie a anilor ’70, măcar de cea a Argeşului anilor ’90 când evolua cu succes pe prima scenă a fotbalului românesc şi trimitea jucători de perspectivă la marile cluburi: Dinamo, Steaua, Rapid…

Ne-am dori, de asemenea, o zonă centrală aerisită unde să te plimbi cu plăcere şi nu înghesuit de maşinile parcate pe trotuare. Avem, ce-i drept, Strada Mare, dar nu e suficient. Taxa de acces auto în centrul municipiului e o soluţie pe care administraţia locală şi candidaţii la viitoarele alegeri o exclud tocmai pentru că nu ar fi populară şi le-ar aduce eşecul. Este însă necesară, credeţi-mă ce spun şi mai ales ce zic oamenii care au vizitat oraşe civilizate în alte ţări.

Închei prin a spune că Piteştiul putea fi mai mult decât ce a fost şi ce este, dacă oamenii responsabili ar fi făcut la timp demersuri pentru protejarea clădirilor istorice, de patrimoniu. Acesta, cu sutele în muncipiu, au ajuns însă în paragină şi costurile sunt astăzi atât de ridicate încât este greu de crezut că mai pot fi salvate de la distrugerea totală.