# Slujbă de înmormântare în acorduri eminesciene!

Chipuri cernite, obraji scăldați în lacrimi, mireasmă de tămâie și zambile, crini albi și garoafe. Sute de buchete și sute de oameni, majoritatea tineri adunați și ei ca-ntr-un buchet imens în biserica surdo-muților a parohiei Mavrodolu din centrul Piteștiului. Sufletul maestrului Tiberiu Hărăguș, dacă va fi văzut de undeva, pesemne a fost copleșit de bucurie. Poate nici nu știa cât de mult a fost iubit și prețuit.

Cantautorului plecat dintre noi la doar 58 de ani, în plină putere creatoare i-au „trecut prin mână” generații de copii și tineri care au deprins de la el tainele mânuirii unui instrument atât de îndrăgit precum chitara. În tot ce făcea, profesorul punea suflet. Își iubea meseria și mai presus de toate muzica folk pe care a slujit-o cu devotament până în ultima clipă. Acum a primit răsplata iubirii pe care a risipit-o în jurul său, pe unde a trecut, iubirea întorcându-i-se înzecit. Deși, cum se cuvine la moartea unei personalități, primarul este prezent, Cornel Ionică a lipsit, spre dezamăgirea multora care șușoteau pe această temă.

VICEPRIMARUL ÎNLĂCRIMAT

Biserica surdo-muților transformată în capelă a fost neîncăpătoare la ceasul slujbei de înmormântare săvârșite de către parohul Victor Sturzeanu în mijlocul unui sobor de preoți După serviciul divin, mai mulți oameni de cultură au luat cuvântul fiecare încercând să exprime în câteva cuvinte, personalitatea celui petrecut pe cel din urmă drum. Cel mai mult a impresionat un discurs scurt, dar concis și plin de profunzime pe care l-a rostit viceprimarul Sorin Apostoliceanu. El a vorbit despre relația personală deosebită pe care a avut-o cu interpretul, evocând câteva amintiri. Vicele era marcat de tragicul eveniment și atât în timpul discursului cât și în timpul întregii slujbe, lacrimile îi brăzdau obrajii. Tot ca o recunoaștere a valorii cantautorului, fostul primar Tudor Pendiuc a transmis familiei îndoliate un emoționant mesaj.

A AJUNS LA STEAUA PE CARE O IUBEA

Înainte de a fi scos sicriul din capelă, foștii elevi ai maestrului au pregătit un moment de-a dreptul cutremurător. Din boxele unui dispozitiv audio, în tot locașul de cult a răsunat un cântec pe care-l cânta cu mare drag Tiberiu Hărăguș, O creație folk deosebită pe versurile poeziei „La steaua” de Mihai Eminescu. Cele câteva minute au fost sfâșietoare mai ales pentru bietul tată al maestrului. Bătrânul profesor a rezistat cu greu momentului. Privindu-și iubitul fiu în sicriu, îi auzea vocea înălțându-se spre turlele locașului de cult. Sărmanul tată a avut nevoie de susținerea câtorva tineri pentru a nu se prăbuși.

Foștii elevi ai cantautorului au cântat în cor laolaltă cu profesorul lor, precum odinioară, în timp ce tatăl urla de durere. În acordurile acestui cântec sicriul a fost așezat în mașina mortuară. Pe cer, norii care dominaseră până atunci orașul, s-au risipit. Soarele își trimitea razele de soare. Pesemne sufletul lui Tiberiu Hărăguș s-a înălțat și a ajuns sus, la…steaua pe care o iubea și cânta.

Distribuie pe Facebook