# Pete pe obrazul Piteştiului

E plin Piteştiul de clădiri frumoase, cu un farmec aparte. Unele dintre ele au fost reabilitate, devenind localuri în cea mai mare parte a lor, altele – cele mai multe – sunt în ruină. Sunt clădiri de patrimoniu retrocedate foştilor proprietari sau urmaşilor acestora care, însă, parcă aşteaptă să cadă la pământ pentru a ridica în locul lor blocuri. Fie că sunt probleme privind succesiunea, fie că avem de-a face cu nepăsarea sau interesul ascuns al celor care deţin clădirile – petele arhitectonice pe obrazul Piteştiului se acutizează şi se înmulţesc. Iar statul asistă neputincios sau dezinteresat, ambele variante fiind la fel de grave.

Exemple

Casa Vrăneanţu de pe strada Mihail Kogălniceanu, Hanul Gabrovenilor de pe strada Sfânta Vineri, fostul sediu al PD şi PDL din centrul Piteştiului, vizavi de Muzeul de Artă, Hanul Cavalerilor pe bulevardul Republicii – sunt doar câteva exemple de clădiri de patrimoniu aflate în paragină. La acestea se adaugă şi imobile mai puţin celebre, cum este cazul unora de pe strada Sfânta Vineri pe lângă care dacă treci rişti să îţi cadă acoperişul în cap (natura, însă, îşi vede de mersul firesc, iar pe acoperişul unei astfel de case de lângă Biserica Sfânta Vineri a apărut un pomişor, profitând de indolenţa oamenilor…). În străinătate, cei care deţin astfel de clădiri şi nu au grijă de ele riscă amenzi uriaşe sau chiar să se trezească fără clădirile respective. La noi? Se aplică principiul „câinii latră, ursul trece” sau vorba care parcă ne defineşte: „Las’ că merge şi aşa!”.

Ruşine!

Imobilul de pe bulevardul Republicii nr. 58, unde, cu ceva ani în urmă, funcţiona un sediu de partid şi unde veneau, din când în când, să dea cu pumnul în masă alde Cristian Boureanu, Radu Berceanu ori Mircea Andrei, a ajuns o ruşine pentru un oraş ca Piteştiul! Clădirea monument istoric a fost retrocedată, dar moştenitorii au lăsat-o… în plata Domnului.

Drept urmare, de câţiva ani, natura îşi desăvârşeşte opera. Faţada, mâncată de intemperii, curge ca făina, totul e ştirb şi scorojit, iar în jur domneşte jungla. Vegetaţia a crescut în voie, iar aşa-zisul gard viu, de fapt un lăstăriş, e mai înalt de trei metri. Este exact cadrul natural preferat de aurolaci şi boschetari – unii vin uneori să doarmă noaptea aici! – şi de cei care vor să-şi facă nevoile la iarbă verde… La toate acestea adăugăm gunoaiele şi resturile de tot felul de lângă clădire şi avem astfel un tablou urbanistic mizer situat – ca o ironie a sorţii – vizavi de Muzeul de Arte „Rudolf Schweitzer-Cumpăna” şi la doi paşi de Primăria Piteşti!

Nu e prima oară când scriem despre acest imobil. De multe ori, ca şi ieri, am ajuns aici însoţiţi de Ilie Toma, un gospodar de toată isprava, care nu suportă, ca vecin, mizeria de lângă casa lui. Au fost ani în care a tocmit el un om să vină să cosească, ba chiar a mai făcut el curăţenie, fiindcă aşa e învăţat de mic. Omul însă nu înţelege de ce Primăria nu are pârghiile necesare pentru a rezolva o astfel de situaţie care pute, la propriu, chiar în centrul oraşului.

Ce zice Primăria?

De la viceprimarul Laurenţiu Zidaru am aflat ce ştiam deja: o hotărâre de Consiliu Local prevede că pentru clădirile şi terenurile care nu sunt îngrijite vreme de doi ani la rând proprietarii trebuie să plătească un supra-impozit de trei ori mai mare decât ar fi normal. Un fel de amendă. Pe de altă parte, dacă un proprietar vrea să reabiliteze o astfel de clădire, este scutit de taxa pentru autorizaţia de construire şi de impozitul datorat vreme de cinci ani. „Până acum, la Impozite şi Taxe nu a fost încasat niciun impozit majorat de trei ori, deoarece hotărârea care reglementează acest aspect a fost emisă anul trecut. Se fac însă continuu verificări. Pe plan local nu putem da bani pentru clădiri proprietate privată pentru a fi reabilitate. Nu există cadru legal pentru aşa ceva”, ne-a declarat viceprimarul Laurenţiu Zidaru.

Şi cu asta ce-am făcut? – vorba lui Constantin Tănase. N-am făcut nimic! „Se fac continuu verificări” – ni se spune. Unde se fac? Cine le face? Şi dacă le face, cu ce rezultate se soldează aceste verificări? Imobilul de pe bulevardul Republicii nr. 58 este de ani buni tot mai prăpădit, locul e de-a dreptul o ruşine pentru un oraş, dar nu se întâmplă nimic!

Cumpărare refuzată

O posibilitate ca imobilele de patrimoniu să fie salvate este să fie achiziţionate de Primărie. Conform legii, proprietarul unei astfel de clădiri este obligat să notifice Primăria dacă vrea să vândă imobilul monument istoric sau arhitectonic, deoarece municipalitatea are întâietate (drept de preempţiune) la cumpărare. De abia dacă Primăria refuză, clădirea poate fi scoasă la vânzare pe piaţa liberă. Or, în ultimii ani, Primăria nu şi-a exercitat acest drept decât în cazul actualului sediu al Casei Căsătoriilor cumpărat de la Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură. În rest, municipalitatea a declinat de fiecare dată dreptul de preempţiune, pe motiv că fie preţul cerut este prea mare, fie fondurile de care ar fi nevoie pentru reabilitare şi consolidare, plus obţinerea avizelor de funcţionare (inclusiv securitatea la incendiu) pentu o clădire de interes public ar fi mult prea mari. Ca să nu mai vorbim de faptul că primăria şi aşa are spaţii multe pe care le ţine goale (în noua piaţă Ceair, în piaţa Smârdan etc). Şi uite aşa, pe fondul lacunelor legislative (avem parlamentari, dar degeaba!) clădirile de patrimoniu riscă să dispară şi să lase locul unor noi blocuri căci – nu-i aşa? – asta e la modă!

Distrugere? Da’ de unde!

Cristian Cocea, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Argeş, ne spune: „Legislaţia prevede că proprietarii care au astfel de clădiri pot fi amendaţi pentru distrugere. Dar cum poţi dovedi că e vorba despre distrugere? Proprietarul spune, simplu, că nu are bani să întreţină clădirea sau să reabiliteze faţada! Se pot obţine însă de către primării nişte împrumuturi municipale pentru reabilitarea clădirilor de patrimoniu, dar proprietarii clădirilor trebuie să fie de acord să plătească rate la aceste împrumuturi pentru, să zicem, 20 de ani. Nu poţi investi bani de la stat pentru proprietăţi private. Fonduri europene se pot obţine fie individual, de către proprietarii persoane fizice, fie de către autorităţi dacă au astfel de clădiri şi vor să le reabiliteze”, ne-a declarat Cristian Cocea. În Argeş, o singură clădire de maxim interes istoric şi arhitectonic a fost achiziţionată de stat: Vila „Florica” de la Ştefăneşti. În rest, clădiri precum Casa „Rebreanu” din acelaşi Ştefăneşti sau conace de mare valoare se dărâmă în fiecare zi câte puţin…

Claudiu DIŢA

Gabriel LIXANDRU

Distribuie pe Facebook