„Daţi-le parizienilor apă, aer şi umbră!”, declama către mijlocul veacului al XIX-lea contele de Rambuteau, prefect al Senei, constatând lipsa de igienă ce domnea pe străzile înguste din capitala Franţei. „Daţi-le piteştenilor trotuarele pe care le merită!”, ar putea exclama în zilele noastre un spirit de aceeaşi factură, observând îmbulzeala care se iscă de ceva vreme pe întinderile dintre borduri şi garduri… A devenit de ani buni o obişnuinţă ca, mergând la pas pe diverse străzi piteştene, să te strecori tot mai greu printre oamenii care se plimbă pe aleile pietonale. Fenomenul stânjenitor al îngustării trotuarelor, sub motivul lărgirii grabnice a carosabilului şi a locurilor de parcare, s-a petrecut sub pretextul unui utilitarism eronat. E adevărat, Piteştiul e un oraş aglomerat, cu un trafic intens, dar nu mai puternic decât în alte mari oraşe din ţară, unde edilii n-au trecut la asemenea compromisuri. Dincolo de aspectul estetic al arterelor, pentru care lărgimea trotuarelor n-ar trebui să fie înghiţită de străzi sau bulevarde lăbărţate, rămâne contradictorie starea de spirit a pietonilor, a căror înghesuială pe benzi late de unu-doi metri devine un veritabil exerciţiu de umilinţă. Mergând prin asemenea „strâmtori”, drumeţul citadin nu se poate simţi decât dat la o parte, aruncat la învălmăşeală de boturile maşinilor, în slalomul prin mulţimea de semeni! A venit acum rândul capătului nordic al străzii Victoriei să fie „ciopârţit” după felul şi asemănarea parcărilor inaugurate deja pe alte rute. După cum puteţi observa, zilele acestea se lucrează de zor la mutarea bordurilor. Cu ce aer să mai străbaţi de acum încolo zona, presărată cu instituţii, dar şi cu case vechi, pe un asemenea drumeag pietonal?! Oricâte maşini există sau vor exista neparcate, cu şoferi derutaţi în speranţa de a găsi un refugiu pentru vehiculul lor, drumurile pietonale nu trebuiau sacrificate de dragul staţionării maşinilor. Sub impulsul binelui public, se comite mai degrabă un rău iremediabil! Însă tendinţa actuală e una, se pare, de nestăvilit: vor urma alte şi alte străzi pe care nu te vei mai putea deplasa pe jos decât chinuit şi atent să nu-i loveşti pe ceilalţi. Poate că într-o bună zi vom fi cunoscuţi drept… „oraşul trotuarelor înguste”. Devine un imperativ urban ca această urâţire a oraşului prin grija suspectă faţă de automobilişti să fie stopată; altfel, vechile artere riscă să se transforme în nişte străzi-parcare, adevărate garaje în aer liber, care tulbură respiraţia şi confortul trecătorilor. Lăsaţi trotuarele în pace!

Florin CHIVOCI

Distribuie pe Facebook