S-a stins cel mai cunoscut și iubit preot din județul Argeș. A mai fost primar, polițist și medic!

Este doliu în lumea bisericească din Argeș, dar și în rândul credincioșilor de rând. A plecat la Domnul un preot cum rar întâlnești. Părintele Gheorghe Cîrstina, preot paroh la Dragoslavele, încă din anul Revoluției, a trecut la cele veșnice, după o lungă suferință.

Părintele Gheorghe Cîrstina a fost restaurator de biserici, profesor de religie și un promotor al dialogului ecumenic. I-a pictat pe îngerii și sfinții care-l însoțesc, de acum încolo, pe drumul veșniciei.

Gheorghe Cîrstina a fost mai mult decât un preot-restaurator. În funcție de locul unde l-au purtat pașii, a fost „judecător de pace”, primar, polițist, medic, promotor cultural și, mai presus de toate, a fost bunul samaritean.

Părintele Gheorghe Cîrstina a fost primit în ședințe private de Sanctitatea Sa, Ioan Paul al II lea, și de Papa Benedict al XVI-lea. Și, ori de câte ori a ajuns la columna lui Traian, a purtat pe sub reverendă cioareci și cămașa musceleană.

„În cinci ani, trei sate au devenit o familie”

Preotul Gheorghe Cîrstina s-a născut la Cetățeni. După ce a absolvit școala generală în comuna natală, a urmat, treapta întâi, la Liceul Industrialul din Rucăr. Apoi, a studiat la: Seminarul Teologic din București (1976 – 1981), Institutul Teologic București (1982 – 1986) și Facultatea de Arte Plastice (2000-2004).

Părintele a obținut, prin concurs, autorizația de la Comisia de Pictură a Patriarhiei Ortodoxe Române de a picta și a restaura biserici. Pe șantierele de pictură, lucra alături de fiul său, Rafael.

Cine a fost părintele Gheorghe Cîrstina

Iată ce au scris cei de la Jurnalul de Argeș în urmă cu 13 ani, după o discuție purtată cu părintele Gheorghe Cîrstina, articolul fiind publicat în ediția din 22 februarie 2012:

<<În 1985, am fost numit preot paroh, în Parohia Baloteasca-Leordeni. Am ajuns acolo în luna februarie, pe un ger năpraznic și viscol. Abia am reușit să trec cu soția câmpul de 6 km, prin zăpadă până la genunchi… Școala pastorală practică am făcut-o în această parohie. Era cea mai întinsă parohie, 170 de familii, în trei sate. Acolo am fost nevoit să fiu, pe lângă preot, și „judecător de pace”, și primar, și polițist, și medic.

Organele de cercetare mă povățuiau: „Spune-le, părinte, să fure toți, dar… să nu se mai reclame, să ne poarte prin noroaiele astea…”. Ei, săracii, nu furau; luau porumb de pe terenurile lor, confiscate de comuniști. Știindu-i săraci, vlăguiți de munca istovitoare a câmpului, la mare distanță de spital sau de farmacii, am făcut câteva săptămâni de „practică” pe lângă bătrânul Oprea, fitoterapeutul din Ragodănești – care avea 102 ani și care era căutat în țară și străinătate pentru plantele sale de leac. Am căutat și identificat flora și plantele de leac de pe malurile Argeșului, ajutându-i, astfel, pe cei în suferință. Cele mai mari reușite le-am avut cu bolile de stomac, pe care le-am ameliorat și vindecat cu propolis, ghinţură și argilă dintr-un depozit de lângă biserică.

În cinci ani, trei sate au devenit o familie. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al enoriașilor, aici am restaurat, împreună cu tatăl meu, pictura interioară a bisericii, am mărit cimitirul, am turnat alei și am reușit să mobilizez cât mai mulți enoriași la slujbele duminicale. În fiecare sat am inițiat un comitet de întrajutorare, condus de femeile care vindeau la magazinele sătești. Acestea, cu multă abilitate, reușeau să pună deoparte, lunar, zahăr, ulei sau făină, care ajungeau pe mesele celor mai lipsiți>>.

A pus în valoare „Cheia țării”

Din 1989, preotul-restaurator Gheorghe Cîrstina a fost numit preot paroh în localitatea Dragoslavele. Aici, a adunat date, informații, legende și doine auzite din bătrâni. După 1990, ca profesor de religie în sat, preotul Gh. Cîrstina a observat că tinerii dragosloveni nu își cunoșteau așa cum trebuie istoria satului.

<<Pentru ei și pentru turiștii care veneau în număr din ce în ce mai mare pe aceste meleaguri am adunat, într-un volum de 330 de pagini, cele mai importante date despre istoria localității Dragoslavele. Am scos în evidență bogățiile de netăgăduit ale locului, de ordin economic, turistic, moral, artistic, culinar și medical. Am scos de la Arhivele Statului documente vechi, care amintesc despre importanța localității în istoria țării.

Ca punct vamal, Dragoslavele era numită de Matei Basarab „Cheia țării”, având în subordine 12 sate, așa cum erau Nucșoara, Corbi, Corbșori, Slănic, Berevoiești, Brătieni, Albești, Lerești, Nămăiești, Stănești, Bădeni și Cotenești>>.

Pentru tinerii dragosloveni „cu aplecare spre frumos” preotul Gheorghe Cîrstina a înființat, în anul 1990, Centrul Cultural Dragarts, unde s-au studiat pictura, sculptura și teatrul. În timp, grupul s-a mărit cu tineri din Rucăr, Cetățeni și Câmpulung. Dragarts a găzduit mai multe tabere de pictură, cu pictori consacrați, precum și un atelier de confecționare a măștilor.

„Am purtat pe sub reverendă cămașa musceleană”

Din 1990, preotul Gheorghe Cîrstina a cooptat comitetul de femei al parohiei și a bătut la ușa căminului de bătrâni din Pitești, pentru a le dărui bunicilor mai puțini norocoși lapte și produse lactate, ouă roșii, covrigi, cozonaci și alte, dulciuri, fructe și articole de îmbrăcat.

Bunul samaritean Gheorghe Cîrstina a inițiat, cu un grup de dragosloveni, Asociația de prietenie „Dragoslavele-România-Valbonne-Franța”, în cadrul căreia tinerii din sat au mers în Franța și viceversa.

„Mi-au fost solicitate 135 de lucrări de pictură pentru Franța. Pe relația cu Italia, cu voia lui Dumnezeu, secretarul general al Comunității Sant Egidio – sosit în România să pregătescă vizita Sanctității Sale, Ioan Paul al II lea – vizitând o catedrală ieșită în cale, m-a găsit restaurând pictura acesteia. Astfel, am primit invitația de a participa, alături de alți 300 de episcopi și preoți romano-catolici, greco-catolici și ortodocși din 70 de țări, la dezbaterile ecumenice de la Roma.

Din respect pentru istoria noastră am purtat pe sub reverendă cioareci și cămașa musceleană, aducând astfel un mic prinos la Columna lui Traian. Cu această ocazie, am fost primiți de trei ori în ședință privată de Sanctitatea Sa, Ioan Paul al II lea, și o dată în ședință publică de actualul papă.

În schimb, secretarul general al Comunității Sant Egidio, părintele Alberto Quattrucci, împreună cu mulți tineri ai comunității, au fost oaspeții dragoslovenilor, iar tinerii noștri au fost invitați la Roma. Ultima întrevedere cu comunitatea menționată, la care am fost invitat, a fost anul trecut (N.n., în 2011), când gazda comunității a fost Patriarhia Ortodoxă Română, prin bunăvoința PF P Daniel, cu participarea ÎPS Calinic, Înalților Ierarhi Romano și greco-catolici și reprezentanții puterii executive a statului. În toată această trudă, eu nu am vreun merit… N-am făcut decât o mică parte din ceea ce trebuia să fac…”, au mai consemnat cei de la Jurnalul de Argeș.

Avea proprie filosofie de viață

Părintele Gheorghe Cîrstina a finanțat un Festival de tradiții și obiceiuri muscelene, în cadrul căruia tinerii etalau costume populare vechi din lăzile de zestre ale unor localități percum: Malul cu Flori, Stoenești, Rucăr, Mioarele și Câmpulung.

Sub bagheta preotului s-au desfășurat concursuri de: muzică populară, cu fluierași și frunzași și dansuri populare. De altfel, fata părintelui, Ana Maria Cîrstina (Anușka), este artistă de muzică populară.

Preotul Gh. Cîrstina a organizat și competiții de călărie și trântă dreaptă românească, precum și un concurs pentru desemnarea „celui mai puternic om al festivalului”.

Părintele cocheta și cu scrisul. Preotul paroh Cîrstina Gheorghe a făcut parte din colectivul de înființare al Societății de Științe Istorice din România-Filiala Muscel; a fost membru în consiliul de conducere și redactor-șef adjunct al revistei de istorie Muscelul.  De asemenea, a fost colaborator al revistei Carte de la Curtea Veche și redactor la Acidava.

Multitalentat și sensibil, părintele avea propria filosofie de viață. Dacă timpul ar mai fi avut răbdare, la sfârșitul lui martie ar fi împlinit 66 de ani.

Plecarea sa a îndoliat întreaga Arhiepiscopie a Argeșului și Muscelului.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină!

Condoleanțe familiei îndoliate!

S-a stins cel mai cunoscut și iubit preot din județul Argeș. A mai fost primar, polițist și medic!