Nu ştiu dacă voi merge să votez la proximele alegeri din 11 decembrie. Am obosit, iar repetatele deziluzii mi-au secătuit entuziasmul pe care l-am avut la finalul lui ’89 şi la începutul anilor ’90. Apoi, sunt un om cu picioarele pe pământ, bine informat, care nu poate fi amăgit cu apă rece, cu vorbe şi promisiuni ale unor partide, fie ele de dreapta sau de stânga.

Sigur că la o populaţie atât de confuză, dezbinată şi pauperă, ideile de stânga prind mai bine. Dar nu-i vorba de a opta pentru doctrine, ci doar de înverşunarea săracului, de ura sa împotriva pricopsiţilor, de spaima pentru ziua de mâine, de preţul gigacaloriei şi de iluzia că se vor mări pensiile. Pentru că majoritatea celor care merg la vot sunt pensionari. O duc rău, dar crescând şi la noi speranţa de viaţă, ei au continuat să se scoale cu noaptea în cap precum o făceau pe vremea mandatelor lui Ion Iliescu, spre a pune ştampila salvatoare pe buletinul de vot. Trist este că avem o natalitate îngrijorător de mică şi un exod în masă al tinerilor spre Vest.

La cabinet, stau zilnic de vorbă cu bolnavi din toate categoriile sociale. Sunt dezamăgiţi şi înverşunaţi împotriva politicienilor şi a partidelor. Dar, precum fumătorii înrăiţi care nu pot renunţa la drogul ce ştiu bine că-i ucide lent, spun că vor vota sperând în continuare. Deşi n-au mai avut parte de pungi pline cu de toate, distribuite pe la ţară, de mici, bere, fasole cu ciolan, muzică lăutărească şi vanghelioane precum în anii trecuţi.

Într-o tabletă apărută în urmă cu un deceniu în acest colţ de pagină, am spus că partidul care va promite (dacă va guverna) izmene flauşate, proteze dentare, Viagra, bilete de tratament la Sovata şi, mai ales, locuri de veci va obţine cu siguranţă o majoritate confortabilă. De luat în seamă data viitoare.

Dr. Viorel PĂTRAŞCU

Distribuie pe Facebook