Vestita companie Telekom, când a preluat Cosmote (care şi ea e tot o versiune „rebrănduită” a străvechii Romtelecom), a promis, printre multe altele, că vom avea tot felul de „experienţe împreună”. Aş putea preciza, cu riscul de a fi acuzat de rele intenţii, că aşa-zisele experienţe au fost, de fapt, un experiment ratat pe banii şi nervii clienţilor. Dar haideţi să vedem care sunt argumentele.

Cea mai mare greşeală

M-am abonat la ei în urmă cu aproximativ un an, pentru că aveam nevoie de un anumit model de telefon, disponibil la acel moment doar în magazinele violet ale Telekom. Şi am zis hai să încerc, că prea multe nu am de pierdut. Ei bine, timpul mi-a demonstrat că am avut foarte mult de pierdut. Să încep cu bătaia de joc de la „Relaţii cu clienţii”, unde angajaţii nu au fost în stare să-mi reactiveze serviciile, deşi am sunat în repetate rânduri pentru confirmarea plăţii facturii şi am aşteptat chiar şi o oră pentru a intra în discuţie cu cineva. De rezolvat, tot nu s-a rezolvat. De fiecare dată când reveneam îmi solicitau acelaşi lucru (numărul chitanţei cu ultima plată – o aberaţie, din moment ce plata figura în sistemul lor informatic), însă, de neînţeles, linia rămânea tot inactivă. Au trecut, nu exagerez, trei luni şi nimic nu s-a schimbat. O să spuneţi că e vina mea, că am fost rău platnic ş.a.m.d.

„Vânat” de recuperatori

Păi, cum am ajuns eu pe lista neagră a recuperatorilor, e o întreagă poveste. Ca mai toţi tinerii, m-am aliniat tendinţelor mileniului trei şi am zis să fac plăţile pe internet, pe site-ul operatorului Telekom. Pentru că, nu-i aşa, e mai rapid, iar asta contează când eşti foarte ocupat. Bun, mi-am făcut cont şi o perioadă de timp (câteva luni) lucrurile au mers normal. Asta până când am observat discordanţe între factura afişată pe site şi suma efectivă de plată. Am trecut peste, fără deranj, punând totul pe seama unor reglări automate şi, cum diferenţele nu erau colosale, am zis că poate nu socotesc eu bine. Problemele serioase au început când site-ul Telekom (mai precis, pagina contului de utilizator) nu a mai funcţionat deloc. Deşi eram informat că factura e plătită la zi (ba chiar apărea un sold negativ), în baza de date a operatorului figuram ca restanţier. După ce am aflat asta de la recuperatorii care m-au pus la curent cu situaţia şi m-au somat să achit suma de câteva zeci de lei cât mai curând cu putinţă (de parcă eram un datornic de milioane de euro), am mers la magazin să lămuresc ce s-a întâmplat. De acolo am aflat că site-ul întâmpină probleme tehnice care se vor rezolva în scurt timp şi, până rezolvă oamenii treaba, să plătesc cu numerar. M-am conformat şi am pus banii pe tejghea, însă serviciile au rămas tot inactive. De aici a rezultat ceea ce v-am spus deja – telefoane peste telefoane la „Relaţii clienţi” – toate fără rezultat.

Uitaţi de rigoarea şi seriozitatea germane

Şi în momentul de faţă, contul meu (şi al altor zeci de mii de abonaţi Telekom) e „picat”. Au trecut cel puţin trei luni de când a apărut problema, vreme în care amatorii de la calculatoare nu au reuşit să dezlege misterul ce ne împiedică să folosim sistemul de plăţi online. E bine că măcar nu mai sună recuperatorii să mă întrebe de „sănătatea” buzunarului. Sunt convins că am ceva „datorii” pe care o să le achit când o zbura porcul. Sau când vor mai da nemţii dovadă de seriozitate. Apropo de seriozitatea asta nemţească, mai crede cineva în ea?

În altă ordine de idei, de la începutul anului circulă zvonul potrivit căruia operatorul violet îşi va lua tălpăşiţa din ţara noastră. Vom reveni şi pe acest subiect într-o viitoare ediţie. Să vedem dacă angajaţii de la PR sunt la fel de profesionişti ca şi cei de la „Relaţii cu cienţii”. Sau ca echipa de programatori.

Facturi umflate, „c-aşa e sistemul”

Unui alt client de televiziune prin satelit furnizată de acelaşi Telekom i s-a instalat aparatura respectivă în locuinţă într-o zi de 24 ale lunii. Deci prima factură ar fi trebuit să reprezinte aproximativ o pătrime din valoarea unui abonament pe o lună. Factura, însă, i-a sosit omului întreagă, ca şi cum ar fi beneficiat de serviciile TV ale Telekom pe o lună întreagă, nu doar pe o săptămână. De câte ori a sunat la celebrul serviciu de relaţii cu clienţii, răspunsul a fost, invariabil, acelaşi: „Nu avem cum să vă ajutăm, aşa e sistemul”. Practic, Telekom a vârât mâna în buzunarul clientului şi s-a servit de acolo cu vreo 20 şi ceva, spre 30 de lei. Nu e mult, dar furtul e tot furt, indiferent că-i vorba de un ou ori de un bou.

Bere nemţească, sifon leşinat

Un alt coleg de-al nostru a cumpărat, zilele trecute, patru cutii cu bere germană (Perlenbacher, mai precis) de la o super-prăvălie, tot germană şi ea (Lidl). Ştiţi celebrul slogan vehiculat prin reclamele TV, cu berea de calitate germană. Colegul nostru a avut ghinion, în sensul că berea aia nu era aproape deloc acidulată, semănând la gust cu un sifon de un leu petul de doi litri, desfăcut şi uitat vreo săptămână pe masa din bucătărie, fără dopul pus. În schimb, în cele patru cutii cu bere românească, Ciuc şi Bucegi, colegul însetat a găsit ceea ce trebuia să găsească: bere, nu sifon leşinat, cu vag iz de hamei.

Ţepele deceniului

Din păcate pentru noi, consumatorii de bună credinţă, Telekom nu face notă discordantă în ceea ce priveşte comportamentul multor companii germane cu pretenţii. La noi şi/sau prin alte părţi. Cazul grupului auto Volkswagen-Audi, care a escrocat milioane de cumpărători din lumea întreagă, vreme de mai bine de un deceniu, trişând testele de poluare prin instalarea unor softuri care să falsifice rezultatele, e deja arhicunoscut. La fel şi cel al firmei Continental (Siemens), a cărei conducere a ignorat semnalele inginerului Bogdan Suditu (în loc să-l asculte, l-au făcut nebun) şi a permis fabricarea de airbaguri cu probleme, punând astfel în pericol vieţile a milioane de şoferi şi pasageri.

Suntem aproape siguri că nici Telekom, nici grupul Volkswagen-Audi şi nici cei de la Continental nu vor da prea curând socoteală pentru toate acestea. De ce nu vor da? Toată lumea ştie.

George OLTEANU
Sorin SIMION

Distribuie pe Facebook