Într-o instituţie publică ai de-a face cu un singur şef. Sigur, mai există şi alţi şefi şi şefuleţi, dar unul singur e şeful cel mare. Aşa cum există mai multe ghişee, dar unul singur este important, cel de informaţii, unde îşi desfăşoară activitatea, de regulă, pupila şefului principal. Şi asta nu datorită unei organigrame eficiente, elaborate special pentru a uşura activitatea, ci mai degrabă unei anumite mentalităţi. La noi, „şefu-i şef şi-n pielea goală”. Dar, culmea, acest şef mare îi deleagă pe subordonaţii lui să fie şefi la rândul lor peste alte instituţii publice locale. Iar când intri într-o asemenea instituţie publică trebuie să ai o atitudine servilă, chiar şi faţă de portar, pentru că altfel o păţeşti. Şi aşa şefia începe încă de la uşă.
Prin urmare, viaţa politică a ultimului sfert de veac a cunoscut o sumedenie de figuri memorabile de şefi. Câteva sunt însă tipice. Este vorba despre primarii de comune. Ei sunt tipuri de şefi care îl imită pe vechiul vătaf. Aşa se explică tot felul de gafe pe care le fac unii dintre ei. De exemplu, la deschiderea noului an şcolar nu au fost primiţi de aceşti primari-vătafi consilierii veniţi de la Piteşti. Mai mult, la o primărie se anunţă un post liber de contabil, iar una dintre condiţiile pentru a ocupa un astfel de post este ca viitorul ocupant să dispună, pe lângă pregătirea de specialitate, de carnet de şofer profesionist. La o şcoală este anunţat un post liber de informatician, dar, la fel, candidaţii trebuie să dispună de un asemenea carnet. Gurile rele spun că informaticianul va fi, de fapt, şoferul şefului cel mare. Mai mult, se anunţă data concursului, ca, la aceeaşi dată, să fie desemnat şi câştigătorul. Un alt primar renovează căminul cultural din localitate şi, în acelaşi timp, îşi construieşte o vilă personală. Nişte profesori şi-au câştigat unele drepturi în instanţă, dar li se face recurs pentru că aceştia nu şi-au calculat sumele cuvenite, de parcă ar fi fost de datoria lor. Şi exemple de acest fel pot continua la nesfârşit. Concluzia este că unele dintre primăriile rurale sunt mai degrabă cluburi private decât edificii administrative. În aceste localităţi nu există partide, ci găşti, conduse de primari. Iar aceste găşti au pus mâna pe şcoală, biserică, poliţie, dispensar. Reprezentanţii primăriilor sunt un fel de şefuleţi în consiliile de administraţie ale unor instituţii publice locale, ei hotărând investiţiile ce se vor face în aceste instituţii. De exemplu, la şcoală spun ce construcţie să se facă şi care să fie dărâmată, ce editură să colaboreze cu şcoala respectivă şi ce cărţi să fie băgate în ghiozdanul elevilor etc. La biserică, ce morminte să se vândă şi căror persoane, ce investiţii să se mai facă în lumea celor drepţi. La dispensar e la fel, iar poliţiştilor, care sunt de fapt rudele primarilor, de sânge sau prin alianţă, reprezentanţii primăriilor le cer când şi cum să închidă ochii, pentru că – nu-i aşa? – „şefu-i şef şi-n pielea goală”.
Şi astfel, după evenimentele din ’89, am trecut de la apelativul „tovarăşe” la cel de „domnule”, apoi de „patroane”, ca să ajungem astăzi la cel de „şefule”. Bunăoară, aflându-mă într-o zi la piaţă, nu mică mi-a fost mirarea şi, fără să ascund, indignarea, când am văzut o bătrână ploconindu-se în faţa administratorului pieţei, doar pentru că acela i-ar fi spus să-şi vândă ceapa la altă masă. „Sărut-mâna, şefule”, i-a spus bătrâna, iar funcţionarul a înclinat încântat din cap. Realitatea aceasta nu aparţine cotidianului, ci sociopatologiei. Deci, nu vom ieşi nici de data aceasta din lumea dominată de interesul practic şi raportată la ceea ce este într-un fel important pentru unii dintre noi, nu pentru societate. Urmăriţi-le viaţa acestor şefi şi şefuleţi şi veţi observa, cu puţine excepţii, că aceasta este goală, stearpă şi fără sens. Ei au distrus credinţa în lumea viitoare a celor care sunt astăzi copii. Şi dacă în sufletul idealiştilor de altădată a mai rămas măcar cenuşa unui sentiment de onoare, de cinste, de onestitate, de mândrie sufletească, îşi vor mărturisi singuri, în adâncul conştiinţei lor, că adevărul este dat de iluziile noastre de acum un sfert de veac. Dar câţi au mai rămas dintre aceştia? „În democraţie, spunea Petre Ţuţea, numai întâmplarea naşte un şef mare”.
Prin urmare, localităţile noastre rurale sunt cucerite politic de către găştile primarilor, pe care niciun scrutin electoral nu le va mai da la o parte. Aceste găşti au alungat oamenii de prin sate. Neantul lor politic continuă pe fondul vidului demografic. Şi astfel, comunităţile noastre sunt lipsite de unele drepturi, distribuindu-şi puterea doar în interiorul unui cerc restrâns de persoane. Deci, în aceste localităţi nu există, la drept vorbind, decât un singur funcţionar al administraţiei: primarul, care este un adevărat agent al puterii. Iar dacă privim mai sus de comună, abia dacă desluşim urma unei ierarhii administrative. Acesta este motivul pentru care vorbim de vidul administrativ. Acest primar nu face ce spune legea, pentru că este susţinut de cei pe care tot el îi alege în consiliul primăriei. Toate acestea mă îndreptăţesc să afirm că tindem către partidul unic şi către conducătorul ales pe viaţă. Această meteahnă este în subconştientul nostru, aşa cum este şi vorba „şefu-i şef şi-n pielea goală”.
Gheorghe SAVU
12 Comentarii
Doctorul
Sunt in tura de noapte, iar după ce am citit acest arțicol mi a dispărut definitiv somnul
Andrei
Nedespuiat, şeful poate fi lider, manager, mentor, îndrumător, director, coordonator, conducător, etc., fiecare după posibilităţi. Cum „hainele îi fac pe oameni”, se cuvine să ne scrieţi despre diferenţele şi menirile lor.
Victor Viorel
Poate acestea sunt regulile, domnule Savu.
MARIN
Mafia în Judeţul Argeş porneşte de la nordul judeţului , din Comuna Rucăr şi coboară spre Piteşti în zona de nord a judeţului.
Şi totuşi, centrul Mafiei Argeşene nu se află la Mioveni sau la Piteşti cum ar crede unii, ci tocmai la Rucăr, unde avem Primarul cele mai bogat din ARGES.
Să nu creadă cineva că acest primar Dulamă este un îmbogăţit din muncă cinstită, cu bătături în palme ca urmare a şanţurilor săpate la târnăcop în interesul comunităţii, ci un recordmen al îmbogăţiţilor din donaţii.
Orice cetăţean care a dorit reconstituirea unei păduri sau a unei palme de teren, a trebuirt să doneze 50% MAFIEI PRIMARULUI supranumit „jumi- juma” sau .;eful de la donaţii.
ILIE
Afacerea cu postul de informatician scos la concurs pentru angajarea unui sofer pentru maşina directorului, si afisarea câştigătorului concursului înainte de susţinerea uneia dintre probe nu se poate întâmpla decât la Rucăr, unde Primarul Dulamă şi Conducerea instituţiei de învăţământ se consideră „Şefu-i şef şi-n pielea goală”.
Şi cum ulciorul nu merge de multe ori la apă …, avem speranţa că se va sparge cât mai curând.
Puiu
,Nu mai are pământul crăpături, pe care le-ar putea număra cei ce merg cu capul în jos! Umilinţa şi nevoile au creat atâţia şefi. Când treci pe lângă instituţiile statului ,gen primărie, fisc, poliţie, chiar şi spitale, tribunale, notariate, ai aşa o strângere de inimă , pentru că stii că dincolo de treptele de marmură umbrite de balustradele de inox , se află „şefii tăi”. Înainte de ’89 apelativul „tovarăşe” era folosit tot de şefi. Între noi oamenii de rând, mult mai calzi, mai prietenoşi, folosindu-se „domn sau doamnă”. Astăzi , frica , servilismul, linguşirea au adus apelativele de patron -patroană, sef sau şefa. În esenţă aceste apelatve sunt false ,pline de ironie şi chiar de ură. N-aş fi scris aceste rânduri , dacă nu eram profund mişcat de penultima frază a editorialului. Şi eu m-am simţit îndreptăţit să cred că tindem către partidul unic. Nu-mi doresc, şi am urât din multe puncte de vedere totalitarismul. Dar dacă această ţară, pentru mulţi ca mine PATRIE, nu se poate salva altfel, pentru ca noi să ne reverticalizăm şi să mergem cu capul sus, mângâiaţi de soarele pe care ni l-a dat Divinitatea, accept oricând partidul unic drept soluţie de ieşire din marasm!?
dora
Domnule puiu cum putem sa mai aducem in discutie ideea partidului unic
CALIN
În sistemul de educaţie, este haos privitor la modul de aplicare a sentintelor judecatoresti.
In general, contabilii institutiilor de invăţământ refuză să comunice şi să justifice cadrelor didactice cum au calculat sumele de bani. Acest lucru nu este de mirare, având la bază faptul că:
– administratorii financiari- contabili, mare parte dintre ei au fost angajaţi după 2011, absolvenţi de Spiru Haret şi câştigători ai postului pe sacoşă şi plic la I.S.J. Argeş în colaborare cu directorii numiţi politic de acelaşi I.S.J.
– sunt executate directivele boşilor de la I.S.J, cărora haosul le prinde bine.
La acest moment contabilii în cauză nu pot să justifice cum au calculat sumele şi motivele pentru care nu au respectat dispozitivele sentinţelor judecătoreşti.
Aşa că dacă în sistemul educaţie ne confruntăm cu haosul creat de needucaţi, ce să mai vorbim de celelalte instituţii.
Puiu
Doamna Dora, am spus în ce condiţii! Nu ştiu cine sunteţi şi cât de împlinită în idealuri vă simţiţi dumneavoastră astăzi, dar încercaţi, când aveţi timp, să faceţi o paralelă între România dinainte de ’89 şi cea de astăzi. Dacă rezultatul vă mulţumeşte, este OK. Începeţi ,ca o sugestie , cu studiul economic, atât al familiei dvs. cât şi cel naţional! Gândiţi-vă şi la prieteni ,rude sau cunoştinţe plecate din ţară, la perspectivele copiilor noştri. Mie îmi place să rămân aici şi nu-mi doresc decât decenţă, nu extravaganţă şi ţin cont de părerea majorităţii cu privire la modul cum suntem conduşi!
PETRE
Totul pleacă de la educaţie.
Dacă educaţie n- avem nimic n-avem.
Şi cum educaţia se face în timp, iar la noi se promovează la conducerea sistemului de educaţie indivizi de cartier care n- au nimic de a face cu educaţia (ci doar cu jaful pe bani publici), nu trebuie să ne aşteptăm la ceva bun, în viitorul apropiat cât şi în cel mai îndepărtat.
Mihai
Aveţi dreptate, toate posturile didactice auxiliare şi auxiliare din instituţiile de învăţământ preşcolar sunt „vămuite” (şpăguite) de I.S.J. Argeş.
Nu plăteşti „vama” , nu este cazul să candidezi.
În ultimul timp, pentru eliminarea candidaţilor nepoftiţi, se strecoară ca şi condiţie un permis de conducere camioane, tramvaie şi alte bălării care trec prin mintea zgubiliticilor şpăgari.
Ultima noutate, încă în vigoare, la şcoala specială de la Câmpulung sub conducerea doamnei director Albuleț Claudia și General Tudosoiu Dumitru, se solicită noului ocupant al postului de contabil şef permis de conducere.
Urmează ca numele câștigătorului să se afișeze înainte de susținerea concusului pentru a descuraja neaveniții care vin cu mâna goală să ocupe postul în cauză.
Savu Gheorghe
Domnule Puiu, va mulțumesc pentru comentariile dvs atât de inspirate si de bun-simț. Pe viitor, aș dori să faceți și observații critice acolo unde credeți că sunt necesare. Sunt convins că le veți face sincer și competent. Am nevoie de aceste observații, pentru că simt că mă instalez într-o „suficiență intelectuală” și să încep să cred că am mereu dreptate, de parcă aș fi un copil care nu a avut jucării în copilărie. Vă urmăresc comentariile de ceva timp și mi-am dat seama că sunteți un om cu o educație aleasă. Aștept cu nerăbdare viitoarele comentarii.
Va mulțumesc!
P.S. Aceleași gânduri păstrez și pentru ceilalți comentatori ai articolelor mele. Va mulțumesc tuturor.