Cu două luni în urmă am anticipat cumva „mersul” alegerilor locale din judeţ. Sub titlul „Argeşul, pe calea ferată-electorată…”, scriam atunci, în acelaşi colţ de pagină, că, „fără «locomotivele» Nicolescu şi Pendiuc, PSD Argeş pare un marfar greoi care scârţâie din toate încheieturile. Dar chiar şi aşa, gâfâind pe aburi precum Mocăniţa pe vremuri în Apuseni, trenul social-democraţilor se mişcă. E foarte mare şi roşu. Are peste 70 de vagoane-primari, cu care speră să ajungă pe 5 iunie în gara principală, chiar dacă «naşul» DNA îi mai coboară pe unii sau pe alţii prin staţii”.

S-a întâmplat cumva altfel? Nu! Din 1989 încoace, după cum se poate constata, în judeţ nu se produc „deraieri” de la linia alegerilor. Aşa că uriaşul tren pesedist a ajuns în gara cea mare cu 75 de vagoane-primari (!), cu toată degringolada care părea că domneşte într-un partid decapitat din cauza corupţiei.

Pornind de la această realitate, prima întrebare pe care şi-o pune orice om cu puţină judecată e: al cui e meritul? Al lui Liviu Dragnea, şeful cel mare de la Bucureşti? Aiurea! Oamenii de la ţară nici n-au auzit de el, pentru simplul motiv că nu i-a ajutat cu nimic. Şi-atunci să fie Şerban Valeca, şeful de la Argeş? Nici vorbă. Lumea nu-l cunoaşte suficient, nu-l recunoaşte ca fiind „de-al lor”, cum era Nicolescu, cu ceva timp în urmă, sau Mihăilescu, sau alţi câţiva ca ei. Lideri care, oricum, le mai rezolvau din probleme.

Răspunsurile trebuie căutate în altă parte. Meritul e în primul rând al celor aleşi, oameni gospodari, mulţi dintre ei reaşezaţi prin vot în funcţie pentru munca depusă în comunitate. Apoi e „fibra” preponderent de stânga a locuitorilor de pe aceste meleaguri, mai ales a celor din zona rurală, care au trăit mereu cu convingerea – sau li s-a inoculat – că „PSD tot ne-ajută cu ceva”, că „ei ne dă”, iar „ăilalţi ne ia, ne taie pensii şi salarii”.

Scorurile pesediste la alegerile locale au însă şi alte explicaţii. Absenteismul la vot e una dintre ele. Cauza: neîncrederea şi lehamitea faţă de politicieni, mulţi dintre ei puşi doar pe căpătuială. Dar a contat şi faptul că din PNL, aşa-zis principal partid de opoziţie, n-a mai rămas, din păcate, decât renumele. Scriam acum două luni că „pe calea ferată-electorată din Argeş mai circulă un tren, de vreo trei ori mai scurt, dar cu pretenţii de «Săgeată albastră» cu nuanţe de galben. E garnitura fâşneaţă liberală, cu mecanicul principal Iani Popa şi cu adjuncţii Dan Bica şi Narcis Sofianu”. Ei bine, „noul” PNL – dublat de PDL şi umflat cu trufie – a ajuns la cap de linie doar cu 24 de vagonete, iar şefa de la centru, madam Gorghiu, spune că partidul „a performat la nivel naţional”. Atât de tare a performat încât la Ştefăneşti, în fieful liberal, PSD a câştigat primăria, deşi iniţial nu avea acolo candidat, iar Ioana Jenica Dumitru, noua laureată, nu mai avea partid…

Ne oprim deocamdată aici. Aşteptăm ca impiegatul de mişcare să fluiere o nouă plecare din staţii…

Gabriel LIXANDRU

Distribuie pe Facebook