„[15.09.2020]: Aveți vreo idee, mâine fac ore și elevii din grupele de online? Că e deja ora 19.30 și nu știm nimic. Doamna dirigintă nu ne-a contactat până acum…

[15.09.2020]: Nu știu ce să vă comunic în acest moment. Sistemul  oficial nu este implementat în unitate. Doamnele își vor lua laptopul de acasă. Dar nu cred că mâine vor face ceva spectaculos nici copiii de acasă, nici elevii care participă fizic la cursuri, ținând cont că este a doua zi de școală și prima întâlnire a lor cu profesorii, pe anul acesta.

[15.09.2020]: Ok. Mulțumesc. Nu ne rămâne decât să așteptăm implementarea sistemului…” Aceasta este doar o frântură dintr-o discuție purtată cu îngrijorare, în prima zi de școală, de două mame pe un grup de WhatsApp. La ora 21, părinții unor copii din clasa a VI-a încă mai stăteau cu ochii pe telefon, așteptând să afle când anume va fi conectată școala la învățământul online… 

Însăilări, limitări, așteptări…

Dincolo de… poezia revederii de după vacanța prelungită de Covid, anul de învățământ 2020-2021 a început cu numeroase lipsuri în multe planuri. Iar în unele şcoli din Argeș cursurile online există, dar… lipsesc cu desăvârșire.

Peste 160 de unități de învățământ din Argeș au început, luni, școala în scenariul hibrid, ceea ce înseamnă că elevii vor asista și la cursuri de acasă, prin intermediul internetului. Probabil că în aceste zile va fi așezată pe făgașul normal și școala de acasă, dar ce fac copiii din Argeș care încă nu au acces la aceste activități online? Și cum se descurcă profesorul care „nu le are” cu tehnologia? 

Un obstacol în calea învățământului la distanță este lipsa tehnologiei online. Este diferență între activitatea de învățare în clasă, față în față, și cea care are loc în spațiul virtual. Pandemia de coronavirus a mutat școala acasă și pe internet nu de ieri, de alaltăieri, ci de câteva luni bune. Din primăvară se știe că nu toți elevii din Argeș au acces la tehnologia necesară. Probabil că sunt 7.000 în această situație (cifra exactă nu se știe oficial nici la ora actuală!), iar responsabilii din educație nu au încă soluții concrete pentru ei. 

Limitările materiale sunt atât la elevi, cât și la cadrele didactice. Cursurile online nu se pot face cu un simplu telefon. Atunci când fac educație online profesorii au nevoie de echipamente care să suporte aplicațiile.

Într-o țară în care afirmăm prin Constituție că învățământul este gratuit și obligatoriu, statul trebuia să își asume dotarea cu echipamente IT sau facilitarea accesului la ele. Ministerul Educației continuă să dea instrucțiuni fără a asigura și uneltele. Anul școlar a început în Argeș (tot) cu însăilări în sistemul online. 

În anul școlar precedent, educația la distanță a fost practicată mai degrabă… haotic, decât într-un mod organizat. Cadrele didactice s-au adaptat la criză așa cum au putut, învățând din mers. Unii profesori și-au luat degeaba salariile de la (atâta) stat. Pentru majoritatea elevilor, școala de acasă a însemnat o vacanță continuă.

De la debutul pandemiei, responsabilitatea accesului la orele online a fost pasată de colo-colo și iată că noul an școlar a început tot așa cum s-a încheiat în precedentul sezon: fără a avea măcar o statistică realistă a elevilor și a profesorilor care au nevoie de dispozitive IT și de acces la internet. 

La finele anului școlar 2029-2020, Inspectoratul Școlar Județean a lansat un proiect prin care și-a propus să achiziționeze 6.000 de tablete și SIM-uri cu acces la internet. Dar campania nu a avut rezultatele așteptate.

În Argeș, numeroși copii, dar și profesori nu au calculatoare, laptopuri ori tablete și nici acces la internet, deși autoritățile și responsabilii din educație s-au lăudat toată vara că le vor primi până la primul clopoțel.

Distribuie pe Facebook