Văi mlăştinoase, stânci căzute, pante abrupte, teren alunecos, frig, ploaie puternică, arbori doborâţi de vânt, cer acoperit de nori negri ameninţători. Acesta este peisajul în care a pătruns un grup de temerari în frunte cu părintele Constantin Onu.

A fost o expediţie plină de peripeţii cu riscuri asumate pentru o cauză nobilă: hrana pustnicilor din munţi! În această sumbră atmosferă se făcea auzită Rugăciunea Inimii…

Testul dărniciei

„Fiţi milostivi precum Tatăl vostru cel Ceresc, milostiv este!” Aşa îndemna Iisus Hristos în urmă cu două mii de ani. Cuvintele Sale îşi mai găsesc ecou şi astăzi în inimile multor semeni de-ai noştri. De acest adevăr s-a convins recent preotul prof. univ. dr. Constantin Onu, cel care a făcut un apel inedit prin intermediul „Argeşului Ortodox” în urmă cu o lună. Slujitorul lui Dumnezeu, vestit pentru iscusinţa sa pastorală, insuflat de Duhul Sfânt, a cerut sprijinul credincioşilor pentru o acţiune aparte. Concret, părintele şi-a propus să-i ajute cu alimente neperisabile pe pustnicii care vieţuiesc în munţi. Pe lângă donaţia substanţială pe care a făcut-o în nume personal, preotul Constantin Onu i-a pus la „încercare” şi pe credincioşii care-l cunosc. Şi zeci de oameni au trecut „testul dărniciei” oferind fiecare după puterea materială şi bunătatea inimii. Fructe, fasole, conserve, alune, seminţe, ba chiar şi borcane cu zacuscă, gemuri şi compoturi. În decursul săptămânilor premergătoare acţiunii, tot mai mulţi oameni s-au alăturat acestui demers inedit, cu bucuria că săvârşesc o faptă bună în numele lui Hristos care spunea într-o parabolă: „Flămând am fost şi mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost…”

Au chemat mila lui Dumnezeu

Sute de kilograme de alimente de acest fel au fost depozitate în casa părintelui C-tin Onu, iar în urmă cu câteva zile, pe cheltuiala proprie, el a organizat transportul. Câteva maşini încărcate au pornit spre judeţul învecinat. Alături de iniţiatorul acţiunii au fost fiul şi fratele său, precum şi câţiva credincioşi care nu au dat înapoi nici acolo, la faţa locului, alegând să înfrunte pericolele pentru a duce misiunea la bun sfârşit. Străbătând drumurile până în nordul judeţului Vâlcea, micul grup s-a trezit în faţa unei privelişti înfiorătoare. Aveau de escaladat pante abrupte pe cărări necunoscute pentru a ajunge la locul de întâlnire cu pustnicii care vieţuiesc în apropierea Mănăstirii Pătrunsa. Cu cât înaintau, cu atât îşi dădeau seama că drumul este mai anevoios. La îndemnul părintelui C-tin Onu, într-un scurt popas, s-au rugat cu toţii, chemând mila lui Dumnezeu. Şi strigătul lor nu a rămas fără răspuns. Încet, dar sigur, murmurând neîncetat Rugăciunea Inimii, au ajuns la locul de întâlnire, pe malul râului Iezer.

Prin apa Iezerului

Aici au întâmpinat o altă problemă la care nu se aşteptau. Cei câţiva pustnici aşteptau pe malul celălalt. Ei trebuiau să înfrunte forţa apei ţinând în braţe pachete grele, lăzi, cutii, saci cu alimente! Deşi râul nu era foarte adânc, totuşi în anumite zone mâlul, pietrele, gropile erau tot atâtea capcane, iar forţa apei era foarte mare. Niciunul însă nu a dat înapoi şi s-au avântat în râu luptând din răsputeri să ajungă cu bine pe malul celălalt. Mare a fost bucuria vieţuitorilor în pustie când au primit atâtea alimente. Sunt bărbaţi, dar şi femei care trăiesc, separat, ascunşi prin munţi, în colibe sau peşteri. Pentru toţi cei care au dăruit alimente, aceşti aleşi ai Domnului se vor ruga, pomenindu-i conform listelor ataşate pachetelor. În felul acesta, călugării şi călugăriţele care par desprinşi din cărţile Patericului vor trece mai uşor perioada iernii, mult mai aspră în zona lor. Pentru grupul argeşenilor, drumul de întoarcere n-a fost mai uşor, dimpotrivă. Au coborât de pe crestele abrupte ale munţilor când se întuneca, iar pământul, din cauza umezelii, era foarte alunecos. Un singur pas greşit putea însemna un accident mortal. Din orice direcţie puteau să apară oricând urşii, urmele imprimate în noroi atestându-le prezenţa. Cu conştiinţa misiunii împlinite, oamenii coborau sprijinindu-se de copaci. Scăpaseră teferi. Noaptea a cuprins pământul, iar întunericul învăluia pădurea. Din beznă răzbătea vocea părintelui Onu: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Şi-alte câteva glasuri murmurau la fel. Ecoul pădurii ducea mai departe ruga…

Distribuie pe Facebook