Peste câteva zile și-ar fi serbat onomastica. Ar fi adunat câțiva prieteni și colegi la un pahar de vorbă la praznicul arhanghelului său, Mihail. Ar fi încălzit atmosfera cu vorbele lui de duh. Ar fi…

CINE A FOST?

Mihai Bădescu își construise o cariera frumoasă de jurnalist. Meticulos, muncitor, perseverent și mai ales cu dragoste de meserie. A trecut prin mai multe redacții în decursul ultimilor 20 de ani dar peste tot a legat prietenii trainice. Deși profesa intr-un domeniu concurențial, nu avea infatuarea celui mai bun decât altul, modestia fiind cuvântul care-l caracteriza și o anume sfioșenie mai rar întâlnită în zilele noastre. Nu era în competiție cu nimeni decât cu sine însuși. Ceilalți ii erau amici său prieteni. Iar pentru ei, vestea care a străbătut județul i-a șocat. Mihai a trecut în lumea drepților. Discret, neștiut de nimeni, asa cum a și trăit. 51 de ani! La această bornă avea să se frângă firul vieții lui.

A EZITAT SĂ SE VACCINEZE

Mihai locuia împreună cu sora și fratele lui intr-un apartament modest din Ștefănești. Făcea zilnic naveta la Pitești, lua contact cu mulți oameni și nu credea că i se poate întâmpla tocmai lui ceva rău. Om informat, știa perfect ce înseamnă Covid 19 însă amâna momentul vaccinării. Câteva probleme de sănătate îl făceau sa ezite. Era cardiac și presupunea că tocmai substanțele pe care le conține antidotul la Sars Cov, ar putea să-i fie fatale. Acum, privind în urmă se poate spune că vaccinul l-ar fi protejat chiar în cazul infectării. Și poate i-ar fi salvat viața. Dar…presupunerile nu mai ajută cu nimic familia îndoliată.

FILMUL TRAGEDIEI

Toată săptămâna trecută Mihai s-a simțit rău. Dureri de mușchi, febră, tuse. A încercat să se trateze singur cu ce s-a priceput. Grămada de medicamente de pe patul său stă mărturie. Însă starea i se înrăutățea de la o zi la alta. Știa că spitalele sunt arhipline și nădăjduia că totuși va duce gripa pe picioare. „Așa credea el, asa credeam și noi, că are gripă…” povestește Liliana Călin, sora lui. Totuși el s-a decis sâmbătă să sune la 112. Ambulanța a ajuns dar…”nu aveau medicamente pentru el, nu aveau nimic, au venit degeaba. Nu i-au făcut nimic, doar glucoză!” mărturisește femeia.
A mai trecut o zi. Și a mai trecut o noapte. De chin pentru bietul Mihai care pătimea în pat, cu ochii ațintiți spre icoanele din perete. Spera într-o minune de la Dumnezeu. Nu s-a întâmplat.

ALTE APELURI, ALTI MEDICI

A doua zi familia a sunat din nou la Salvare. Altă ambulanță a ajuns la blocul 14 din Ștefănești. Alți medici, mult mai inimoși și dotați cu aparatură și medicamente după cum afirmă sora jurnalistului. Testul rapid avea să confirme banuielile: Mihai era infectat cu Covid! Paradoxal, deși locuința este strâmtă, pentru ceilalți din casă testul a fost negativ! Cum în spitale nu mai sunt locuri, s-a decis ca bolnavul să rămână izolat în camera sa, urmând tratamentul. Părea că totul e sub control și starea lui stabilă.

„NU MAI AM AER! MĂ SUFOC!”
Dar…lucrurile au evoluat rapid, fulgerător. Spre rău. După câteva ore, își amintește sora lui, cum Mihai a început să acuze probleme respiratorii. „Aer! Nu mai am aer! Mă sufoc!” Era clar că are nevoie de oxigen. Și a fost din nou chemată ambulanța. Mihai pleca din camera lui după ce s-a închinat. Spera să se întoarcă repede. Nu s-a mai întors.

FATIDICA NOAPTE

Liliana Călin a răsuflat ușurată când, dupa câteva ore afla telefonic de la spital că fratele ei este bine. Starea lui era stabilă și vocea de la cealalt capăt al „firului” dădea asigurări că Mihai Badescu este într-o stare bună iar pericolul major a trecut. Era duminică seara. Și familia a adormit, mulțumind cerului că în curând Mihăiță al lor, va veni acasă să își urmeaze tratamentul. Nu a mai venit. În zorii zilei de luni, sora lui a primit un telefon de la spital. Cu câteva ceasuri înainte, la ora 2 noaptea, inima lui Mihai si-a încetat bătăile pentru totdeauna.

ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS

Șocul a fost groaznic pentru sărmana femeie care nu-și dădea crezare urechilor. Ce s-a întâmplat în doar câteva ore, din moment ce seara el se simțea bine? Ce s-a petrecut în timpul fatidicei nopți în Secția ATI a spitalului? Putea fi salvat dacă ar fi ajuns la acolo cu o zi mai devreme? Dacă s-ar fi internat din prima clipă în care a început să se simtă rău? Dar mai cu seamă, ar fi fost și acum în viață dacă s-ar fi vaccinat? Întrebări tardive. Și care nu își vor mai găsi niciodată răspuns. Sicriul cu trupul neînsuflețit a fost adus la biserica Sf. Împ. Constantin și Elena de lângă pasarela rutieră a Ștefăneștilor. Aici, toți cei care l-au cunoscut și prețuit îi pot aprinde o lumânare până joi la prânz când va avea loc înmormântarea. Familia luată prin surprindere, întâmpină greutăți financiare însă preoții parohiei dar mai ales pr. prof. univ. dr. Nicolae Brânzea, duhovnicul lui Mihai, contribuie pentru ca totul să fie precum e rânduit în privința slujbei, a locului de veci și a parastasului. Trecem pragul odăii în care a trăit Mihai. Aici a râs și tot aici a plâns tainic. Aici a creat și aici a visat. Unde scria el? Întreb pe doamna Liliana. Sora lui, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, arată…”biroul”. O masă mică, pliantă, așezată în dreptul unei ferestre. De-aici privea cerul spre care sufletul lui deja și-a început călătoria…

Distribuie pe Facebook