Povestea orfanului care vrea să devină asistent social.
După ce mama lui l-a abandonat în maternitate, Radu Florin, student cu rezultate foarte bune al Universitații din Pitești, își dorește să facă ceva pentru copiii instituționalizați. “Am ales Asistența Socială, fiind profund mișcat de dramele persoanelor defavorizate. Norocul meu a fost că am avut încă de la vârsta de patru ani o mamă care m-a iubit și a avut grijă să nu-mi lipsească nimic.” Se referă la doamna Viorica Rucăreanu, care în calitate de asistent maternal, l-a preluat pe Florin în 2003 și îi este alaturi și azi, formând o frumoasă familie.
A ales Piteștiul
Tânărul nostru a avut nevoie la început de logopedie pentru a se putea exprima, însă, odată ajuns la școală, s-a bucurat de sprijinul doamnei învățătoare Magda Ungureanu, care i-a insuflat dragostea pentru cunoaștere și lectură. Au urmat gimnaziul și liceul, pe care le-a absolvit în Câmpulung cu medii frumoase. Toți profesorii remarcau seriozitatea lui și mai ales faptul că citea enorm, în special în vacanța de vară.
S-a ferit de marile centre universitare, unde ar fi făcut față cu brio, vrând să fie mai aproape de mama sa adoptivă. “Am stat la cămin în primul an, dar apoi m-am mutat la un prieten. Îmi plăcea la el acasă; aveam mai multă liniște și, în camera unde eram cazat, exista o bibliotecă mare ce conținea întreaga colecție de cărţi Adevărul. Pe lângă acestea am mai găsit cărți scrise de Osho, Dumitru Constantin-Dulcan și numeroase albume de artă”, ne-a povestit Florin, arătându-ne încă o dată cât de important este cititul pentru el.
Studentul a terminat primii doi ani cu medii peste 9,50, fiind printre cei mai buni din grupa sa. Să sperăm că munca, altruismul și seriozitatea îl vor călăuzi pretutindeni în viață și că va ajunge, într-o bună zi, să-și împlinească visul: acela de a-i proteja pe cei lipsiți de apărare.
Dragoş MATEESCU
5 Comentarii
Delia Dumitricā
Foarte interesanta aceasta poveste! Speram ca visul acestui tânar sa se realizeze… Avem atâtia oameni minunati printre noi!
Cornelia Motoi
FELICITĂRI FLORIN! Dumnezeu să te ajute in continuare să_ti îndeplinești visul.Te cunosc de mic și într-adevăr ,cum ești prezentat in material,ai fost un copil serios, ambițios și perseverent.Ai ales drumul cel mai bun de a studia și rezultatele obținute ti_au răsplătit munca.FELICITARI și Doamnei Viorica pentru că a știut cum să te îndrume .Mult succes in continuare.
Anonim
Felicitari fratele cumnatei mele si felicitari si soacrei fratelui meu care te-a crescut frumos si ti-a oferit o familie frumoasa!felicitari si pentru ca ai reusit sa o faci mandra de tine si pentru ambitia,seriozitatea si bunatatea ta.
Anonim
Felicitări, felicitări devotamentului și perseverentei de care ai dat dovada, mult succes în continuare și sper ca prin povestea prezentata sa fie lut în considerare faptul ca încă mai exista o cale de speranța pentru toți copiii instituționalizați, pentru ca e greu! E greu sa ajungi la vârsta la care sa începi sa îți pui semne de întrebare la care sa nu primești răspuns, sau sa nu îl primești pe cel la care ai sperat… A fi institutionalizat pot spune ca e și bine e și mai puțin bine, într adevăr ți se oferă o șansă la viata, însă iubirea, încrederea, susținerea, uneori lipsesc…
Anonim
Perseverența și atitudine, FELICITĂRI