Psiholog clinician Codruţa Drăgan

Motivaţia din spatele unui gest extrem nu vine neapărat dintr-o patologie psihiatrică, am aflat asta stând de vorbă cu psiholog clinician Codruţa Drăgan din Piteşti, cea care a avansat mai multe ipoteze referitoare la cazul şocant petrecut sâmbătă în cartierul Eremia Grigorescu. Vă reamintim, Marius Franţescu, tatăl unui copilaş de trei ani, şi-a ucis băiatul cu un glonţ de pistol, după care şi-a pus capăt zilelor în acelaşi mod. Poliţistul divorţase recent şi aflase că fosta parteneră se angajase într-o relaţie cu altcineva.

– La ce v-aţi gândit când aţi auzit prima dată ştirea?
– Sâmbătă am aflat despre asta, întâmplător, la ştiri. Mi-a trecut prin minte că acest om a fost evaluat din punct de vedere psihologic la locul de muncă. Ştiu că evaluările se fac foarte serios, pentru că aparţin unei profesii cu grad de risc crescut. Când zic risc, mă gândesc la creşterea stresului profesional, iar creşterea acestui stres poate aduce nişte disfuncţii emoţionale care nu trebuie să se încadreze neapărat în marea patologie.

„S-a simţit bărbat înlocuit”

– Credeţi că era bolnav nedepistat?
– Oamenii gândesc că un astfel de gest sigur aparţine unui diagnostic psihiatric. Ei bine, iată că nu neapărat. Din punct de vedere psihologic, există tulburări de personalitate cauzate de un stres existenţial puternic, în cazul de faţă putem spune că divorţul sau ruperea cuplului. Asta i-a adus atât de multă durere şi lezare pe identitatea masculină încât această persoană nu a mai dorit să trăiască cu această stigmă de bărbat nu neapărat abandonat, ci de bărbat înlocuit. Am înţeles că fosta lui parteneră de viaţă era în pragul de a-şi reface viaţa şi avea o altă relaţie. Se pare că asta l-a scos din normalitate, ipoteza că este înlocuit masculin, nu certitudinea că se separă, că trec printr-un moment de divorţ, ci ipoteza că el poate fi înlocuit ca bărbat în viaţa ei emoţională.

– A fost oare evaluat corespunzător?
– Dacă acest om ar fi ajuns la un moment dat într-un context clinic sau într-un context psihoterapeutic, cu siguranţă s-ar fi depistat pe structura lui de personalitate nişte vulnerabilităţi pe identitatea masculină: încrederea în forţele proprii. Dacă timpul ar permite şi s-ar crea condiţiile unei relaţii terapeutice între psiholog şi oamenii de la acel loc de muncă, acest om ar fi spus probabil de dificultatea prin care trece. Probabil că ar fi încercat să găsească un sprijin.

A fost o tulburare de moment

– Dar nu manifesta tendinţe anormale?
– Personalităţile accentuate, atunci când nu cred în forţele lor proprii, au trăsături demonstrative: vor să iasă în evidenţă în orice fel şi în orice chip. De aceea se sprijină pe tot felul de obiecte: pe o maşină mai mare, pe un port-armă, iată şi profesia este una care necesită o structură masculină accentuată. Oamenii se manifestă în extrem, sunt agresivi, fiindcă masculinitatea înseamnă activism, decizie, agresiune. O personalitate care alunecă spre extrem cu toate aceste trăsături va fi activă în extrem, decizională în extrem, agresivă în extrem. Ipoteza clinicianului este că un stres existenţial poate face ca structura de personalitate să alunece într-o extremă sau alta provocând tulburări de moment.

Marius Franţescu

– Care a fost declanşatorul?
– Am înţeles că evenimentul s-a produs la scurt timp după un telefon, în care fosta soţie spunea că va veni după copil. Pe el l-a durut atât de mult că urma să se separe de copilul lui. De fapt, în momentul telefonului, comunicarea a fost făcută pe zona de roşu a furiei, a nemulţumirilor şi frustrărilor, uitând de fapt că singura fiinţă care ar putea beneficia după un divorţ este copilul. Când spun „beneficia”, nu zic un basm. Doi oameni care se ceartă des, doi oameni care au creat în căminul lor un câmp de luptă nu mai pot creşte un copil echilibrat. Este ca şi când aş vrea să cresc copilul între două tancuri care trag unul în celălalt în permanenţă. Atunci, divorţul poate fi chiar un beneficiu, cu condiţia ca partenerii să iasă din conflict imediat după divorţ, având ca obiectiv revindecarea.

– Ce era de făcut?
– În situaţiile profund nefericite, este nevoie ca partenerii care trec printr-un asemenea episod de viaţă, pentru că nu este altceva decât un episod identitar, să încerce să-şi analizeze profund sentimentele şi să-şi reechilibreze trăirile. Este de datoria noastră să nu rămânem profund ancoraţi în durere. Imaginaţi-vă ce înseamnă doi adulţi profund răniţi. Creează structuri de personalitate de nişă: mult mai furioase, mult mai agresive, decizionale doar pentru binele propriu.

Specialistul să fie din rândul oamenilor

– Ce facem de acum înainte?
– Iată că episodul acesta dramatic s-a întâmplat într-un moment în care el nu era vindecat. El suferea profund, anormal şi blocant. De ce suferinţa lui era aşa? Aici ne-ar putea răspunde structura lui de personalitate. Un test bine făcut ne-ar putea spune că respectivul poate aluneca către anumite conduite duse în extrem. Cred că interviurile clinice şi o cunoaştere în profunzime a unei persoane de la un anumit loc de muncă este mult mai importantă decât un test psihologic ghidat după anumite abilităţi. Cunoaşterea persoanei, a istoricul lui de viaţă, este extrem de importantă.

– Cu alte cuvinte, psihologul care vine la evaluări este un soi de maşinărie care vine o dată, de două ori pe an şi testează materia primă. Până la următoarea evaluare, maşinăria dispare.
– Nu e normal să fie aşa. Eu lucrez cu cadrele didactice şi am o strânsă legătură cu acestea. Trebuie să fie o alianţă profesională şi atunci probabilitatea de relaţie terapeutică este foarte mare. Dacă un cadru didactic trece printr-o problemă existenţială există o mare probabilitate să ceară singur sprijin. Dacă relaţia cu psihologul este strânsă, există foarte mare probabilitatea ca persoana să fie sprijinită la depăşirea problemei. Din câte ştiu, un psiholog care vine pe port-armă vine aproape întodeauna cu contracte din afară. Îi cunoaşte pe oamenii ăia două-trei zile cât durează testarea, fac nişte teste pe hârtie şi cam atât. Testele acelea sunt bune pe abilităţi, pe deprinderi, însă un psiholog clinician, obişnuit să lucreze cu oamenii din rândul lor, un psiholog din interior ar fi mult mai benefic.

Iar noi ne reamintim de mai multe cazuri extreme petrecute tot pe fondul relaţiilor personale deteriorate (celebrul caz Cioacă, de pildă sau crima de la Călineşti), unde intervenţia unui om potrivit, specialist, ar fi fost poate salvatoare.

Distribuie pe Facebook