Până săptămâna trecută nu l-am văzut niciodată în realitate, iar când s-a întâmplat să-l văd în carne şi oase, mintea mea a continuat să-l plaseze pe ecranul televizorului. Deci, când l-am văzut de aproape, de curând, prima şi singura dată, am avut sentimentul că ori eu am nimerit la televizor, ori el este un personaj evadat din lumea lui catodică. Am văzut-o odată pe Angela Similea, m-am speriat şi atunci, întrebându-mă ce caută femeia asta bine printre muritorii de rând. La fel m-am întrebat şi când l-am văzut pe reprezentantul guvernului în Argeş. Un tip subţirel şi destul de arătos. Deşi tânăr, a avut timp să-şi pregătească două cariere, una universitară, alta politică. Dar ambele cariere au fost pregătite cam pe ocolite, dacă avem în vedere că doctoratul şi l-a dat la Chişinău. Şi, aşa, prima a pregătit-o pe a doua. Mesajul lui a fost astfel încât întrebările la care trebuie să răspundă să nu-i dea prea mult de gândit. Iar la sfârşitul întâlnirii, am înţeles că, pentru el, viaţa politică e schimbătoare, nefiind legată de ideologie, ci de imagologie, care ba te ridică, ba te coboară. 

Prin urmare, politicianul nostru local este tânăr, înţelept, bogat şi influent. Fiecare vorbă a lui cade cu toată greutatea unei autorităţi în materie. În discuţiile controversate, polemice, rămâne nepăsător, rece, dar zâmbitor, nemişcat, liber de orice influenţă. El nu mai poartă cravată, ci eşarfă. Uneori suferă cu tărie, în linişte, dar suportă cu demnitate loviturile vrăjmaşe ale vieţii. Ştie că toate lucrurile se fac şi se desfac, se clădesc şi se dărâmă. 

Aşadar, politicianul acesta local face o politică la persoana a treia, cu care argeşenii nu au nimic comun. Ce iniţiative au avut politicienii argeşeni la nivel naţional? Eu nu cunosc astfel de iniţiative, iar dacă sunt, vorbim despre iniţiative de mici dimensiuni. 

Or, la o mai atentă privire, putem observa că, dincolo de această aparentă inactivitate politică, există şi aici un mecanism prin care se iau în stăpânire instituţiile administraţiei locale. Faţă de aceste instituţii, politicienii sunt foarte activi, aproape cucerindu-le, politic vorbind, şi greu îi mai urneşte cineva afară din ele. Aşa sunt luate în stăpânire Casa de Pensii, Direcţia Silvică, ISU, Inspectoratul Şcolar, Direcţia de Sănătate Publică etc. Drept care, dacă nu eşti membru de partid, nu poţi să-ţi imaginezi vreodată că vei fi angajat în astfel de instituţii de stat. Iar dacă eşti un asemenea membru, atunci poţi spera că vei ajunge director sau inspector, funcţionar public sau angajat obişnuit. Altfel, ca simplu cetăţean, nici nu exişti pentru instituţiile locale, indiferent de valoarea pregătirii tale profesionale. 

E oare nevoie să scriu că am asistat de mai multe ori la transferul de putere între politicienii locali? 

Cu o astfel de ocazie se instituie o atmosferă de false emoţii, de falsă autoritate, care te fac să vezi totul prin prisma lor deformatoare. Aşa se explică de ce un profesor mediocru ajunge un ditamai inspector şcolar sau chiar prefect, aşa se explică de ce politica locală este domeniul care înregistrează gafele cele mai grave etc. Drept care, prezentarea jurnalistică a politicii locale nu poate fi făcută decât pro domo. Este o prezentare voluntară, care îţi poate găsi o întrebuinţare fericită numai în statistică. Iar jurnalistul nu face altceva decât să-şi piardă vremea cu marea familie a politicii locale. În această politică, aşadar, întâmplările importante sunt atât de rare, încât se trăieşte aproape un mandat întreg cu toate bârfele posibile. 

În plan local, aşadar, avem de-a face numai cu conflicte ridicole care, o dată la patru ani, despart rudele de prieteni, se desemnează o nouă hartă a raporturilor dintre găştile unor politicieni mai importaţi. În această politică mai avem şi înţelegerea între cucoane, numite de amanţii lor pe funcţii de directori ale unor centre sau cămine culturale, la direcţii ale administraţiei locale etc. Chiar eu am asistat la schimbarea din funcţie a unei astfel de doamne, pe motiv că partidul său a plecat de la guvernare, iar biata femeie a început să plângă, ca, până la urmă, să se consoleze cu ideea că oricum va face parte din consiliul de administraţie al instituţiei respective. Atunci mi-am dat seama că politica locală nu are nicio şansă să creeze un sistem veridic pentru selectarea valorilor. Şi astfel, această politică nu va consemna nimic altceva decât rivalitatea mai mult sau mai puţin reţinută a unor găşti şi frumuseţea valorificată a unor doamne cu pretenţii de lider local. Ar fi interesant ca să se facă o investigaţie jurnalistică a celor care ocupă funcţii la centrele şi căminele culturale din judeţ, de la direcţiile administraţiei judeţene, mai ales la cea sanitară, şi am fi surprinşi de ce am găsi acolo. Iar prima constatare ar fi că există o legătură între aceste persoane şi demnitarii locali. Numai eu cunosc câteva asemenea figuri bune la cu totul altceva, nu să aibă ziua preocupări elitiste, iar noaptea de femei pierdute în senzual. 

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio