Nimeni și nimic nu a reușit să umple golul lăsat în sufletul Stelei Lucici după dispariția iubitului ei soț. S-a scurs un an de când pictorul Augustin Lucici a pierit pe neașteptate în urma ămbolnăvirii de Covid. Pe fondul unor alte afecțiuni grave, virusul nemilos i-a grăbit sfârșitul fostului director al Galeriei de Artă din Pitești, unul dintre cei mai apreciați pictori argeșeni. O carieră construită cu migală și eforturi, talentul său căpătând recunoaștere națională. 

Dar s-a vădit încă o dată justețea dictonului latin „ars longa, vita brevis”. Impietriți de uimire și durere, „arta rezistă în timp, viața e scurtă” aveau să-și spună mulți colegi de breaslă, oameni de cultură și admiratori ai operei lui Augustin Lucici, cel pe care nici măcar nu l-au putut conduce pe ultimul drum, din cauza restricțiilor. Sicriul a fost sigilat, iar ritualul religios desfășurat în mod atipic, în condițiile regulilor din decembrie 2020. Doar o mână de oameni răsfirați și ei aveau să vadă cum groparii coboară într-o criptă a cimitirului „Sfântul Gheorghe”, sicriul închis etanș. Dramatismul nenorocirii care s-a abătut asupra respectabilei familii de artiști a fost sporit și de faptul că însăși Stela Lucici a fost izolată la domiciliu și nu a putut participa la înmormântare, deoarece era infectată cu Covid-19!

A trecut un an. Dar cei care l-au cunoscut și prețuit nu l-au uitat. Miercuri au fost prezenți la parastasul regretatului lor prieten. Poeta Denisa Popescu promisese, de altfel, într-o postare pe Facebook, în ziua tragediei: „La bună vedere, dragă Augustin! Noi te vom pomeni, poți fi sigur, până când ne vom reîntâlni!” Și cu prilejul pomenirii de un an, cei care s-au bucurat de lumina personalității sale, pe care o răspândea Augustin Lucici în juru-i, s-au rugat pentru sufletul lui.

Între timp,  primarul Cristian Gentea i-a acordat o distincție post-mortem și va căuta soluții pentru ca o stradă sau măcar o alee din Pitești să poarte numele artistului. Cripta i-a fost împodobită cu flori în ultimele zile. Peste ele câteva frunze s-au așternut, purtate de vânt. Ca un omagiu al naturii pe care maestrul Augustin Lucici, binecuvântată fie-i memoria, atât a iubit-o și a redat-o cu penelul pe pânzele sale.

Distribuie pe Facebook