În miezul zilei sau în toiul nopții, cu noaptea-n cap sau soarele-n apus, în biserică, pe drum sau în chilie, Părintele Clement are mereu ușa sufletului său deschisă tuturor: omului simplu de la țară, cu mâinile bătătorite și crăpate de munca aspră a câmpului, omului obișnuit al orașelor care lucra în cea mai rămas din anii comunismului sau în ceea ce au creat noii patroni, dar și intelectualului rasat care, în multele-i interogatorii asupra lumii simte cum doar ajutorul Domnului îl mai poate salva.

Pe toți îi primește, pe toți îi îndrumă, tuturor le spune o vorbă bună și încurajatoare pentru că a înțeles că a fi credincios Domnului înseamnă să fii bun, să aduci speranța și lumina în sufletul tulburat al celui care nu mai știe încotro s-apuce din cauza mulțimii problemelor.

Smerit, blândși luminos cu omul Părintele, dar aprig cu păcatul, trist tare din cauza decăderii lumii noastre, știe mersul lumii de la facerea ei până la sfârșitulei, iar păcatele celor pentru care s-a rugat – mulți, mulți ca nisipul mării pentru că pe nimeni n-a refuzat- l-au adus de spate ca pe Părintele Petronium Tănase.

Acesta și Părintele Cleopa sunt dragi tare sufletului său, povestind cu măiestrie din sfințenia acestora, de câte ori are ocazia, îndemnând, modelând, îndrumând la urmarea Modelului.

Vine din Moldova lui Ștefan cel Mare, dintr-o familie numeroasă, cu părinți harnici și credincioși – sfinți ca atâția români adevărați necunoscuți, care și-au știut ora și ceasul trecerii la Domnul – care și-au crescut copiii în dragoste de Domnul și de glia strămoșească. Așa se face că, încă din anii adolescenței și-a dedicat viața Domnului urmând Decalogul întocmai, aceasta fiind și recomandarea fundamentală pentru ucenicii săi.

Mulți ucenici are Părintele din țară și din toate țările pe unde au plecat românii,din lume și din mănăstire,călugări, preoți, maici, profesori, ingineri, doctori… mulți doctori, tineri și bătrâni, toți îl iubesc, toți îl respectă, toți îl admiră pentru viața jertfitoare, toți îi sunt recunoscători pentru binele făcut. Toți.

Face Părintele Clement de la Mănăstirea Curtea de Argeș parte, prin viața sa jertfelnică, din galeria marilor duhovnici pe care pământul acesta românesc i-a avut și îi are, următori cu nimic mai prejos ca acum deveniți Sfinți – părintele Porfirie și Părintele Paisie Aghioritul.

Iubit și apreciat atât de ucenici cât și de ierarhi toți într-un glas îi spun, la o vârstă aproape cât a României Mari… ”La mulți ani! Să ne trăiți părinte!” și-și dau cu toții întâlnire după Paști, acum fiind Postul Mare, să umple curtea Mănăstirii Curtea de Argeș unde Părintele Clement slujește de atâți zeci de ani să ciocnească un ou roșu și un pahar cu vin, sărutând mâna Părintelui lor bun pentru cei 96 de ani împliniți cântând toți împreună Hristos a Înviat!

Doamne al puterilor fii cu noi că pe altul afară de tine ajutor întru necazuri nu avem.

Distribuie pe Facebook