Cu toată inteligenţa şi cultura sa, cu ani în urmă când a spus că secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc, Andre Malraux n-a anticipat ce se întâmplă astăzi în Europa şi în lume: un tsunami de imigranţi islamişti pe bătrânul continent şi acte barbare de terorism revendicate de fundamentalişti aparţinând aceleiaşi religii. Au murit şi vor muri oameni nevinovaţi, pentru că furia oarbă naşte monştri.
Pare dincolo de orice dubiu că sutele de mii de oameni care şi-au luat brusc lumea în cap şi au plecat în bejenie n-au făcut-o numai din sărăcie şi teamă de crunte războaie civile din ţările lor. Prea au pornit ca la un start dat de cineva! Nu e exclus ca printre amărâţi să fie infiltraţi şi oameni oricând gata să se detoneze în locuri indicate spre a menţine permanent nesiguranţa şi teama.
Dacă ziua de 21 decembrie 2012, prognozată de mayaşi că va fi cea în care se va sfârşi lumea, a fost (conform unor cercetători) cea de a 185-a dată despre care de-a lungul anilor s-a spus acelaşi lucru, secolul al XXI-lea va continua să măsoare veşnicia. Numai că s-ar putea ca peste câteva decenii cei care vor trăi atunci să stea mereu cu Coranul în mână.
Nici mărinimoasei Angela Merkel, doamna de fier a Europei, nu i-a trecut prin cap că, după ce le-a întins ambele mâini pribegilor, se vor găsi printre ei şi unii care, orbiţi de furie împotriva creştinilor, vor produce atacuri teroriste sau le vor viola pe nemţoaice, oricât ar fi de insipide. În presă au apărut informaţii că pe piaţa din Germania se vând bine la acest moment un fel de centuri de castitate care le pot apăra pe femei de împieliţaţii imigranţi care au un exces de sânge în instalaţie.
Ca medic am avut ocazia să văd cât de imprevizibili sunt adepţii lui Alah. La începutul anilor ’80, în timpul specializării, eram de gardă într-o mare clinică din Bucureşti. Spre seară s-a prezentat cu o alergie severă un tânăr palestinian care-şi făcea studiile la noi. După ce l-am consultat şi i-am indicat tratamentul, i-am spus că nimic nu justifică actele de terorism asumate de conaţionali ai săi. În clipele următoare, tânărul civilizat şi timid s-a transformat brusc. Mă privea cu ochi precum carnasierele, gesticula spunându-mi că noi creştinii nu pricepem nimic din necazurile lor şi mi s-a făcut frică să nu mă agreseze fizic.
Dr. Viorel PĂTRAŞCU
Un Comentariu
Bogdan Radu
*Ca student palestinian, am avut ocazia sa vad cat de rasisti si plini de prejudecati sunt romanii, in ciuda aparentelor. In anii ’80, avand o problema medicala, am fost consultat de un tanar medic roman. Prima impresie a fost excelenta: politicos, educat, ma trata ca pe oricare alt pacient. In plus, zarisem pe biroul lui Cartea de la San Michele de Axel Munthe, ceea ce iarasi m-a atins intr-un punct sensibil. Dupa consultatie si prescrierea tratamentului, tipul imi tranteste din senin ceva despre teroristii palestinieni. M-a prins cu garda jos, efectiv nu-mi puteam imagina asa ceva venind din partea unui om care ma impresionase atat de placut. Mi s-a urcat sangele la cap, am tipat la el, probabil l-am si insultat – nu cred ca mai eram prea coerent -, am inceput sa dau din maini, mai mult ca sa le gasesc un rost, altfel poate l-as fi pocnit. Parea usor speriat, asa ca am iesit val-vartej, nu ca s-ar mai fi putut salva ceva din impresia pe care ne-o facuseram unul despre altul.
*Am remarcat uneori in aceasta rubrica tendinta judecarii in fuga a cate unei persoane dupa aparente, prima reactie si altele. Uneori raportul dintre gravitatea prejudecatilor si severitatea fata de propriile reactii parea atat de disproportionat, incat m-am intrebat cum s-or fi vazut lucrurile din cealalta directie.