Nu ştiu dacă ştiţi, dar, din 5 decembrie 2018, Programul prezidenţial „România Educată” a intrat, oficial, în dezbatere publică. Mai mult, Administraţia prezidenţială ne atrage atenţia că primele două etape (2016-2018) au fost trecute, programul vizând de acum ţinta 2030.

Ne-am referit la problemele şcolii, ale educaţiei, chiar şi în editorialul trecut. Revenim asupra subiectului, de data aceasta din perspectiva programului prezidenţial. Sunt multe de spus în această privinţă. În primul rând, titlul – „România Educată”. Este, după părerea noastră, total neinspirat. Cum adică? Needucată, sau, hai să zicem, insuficient educată, România trece, prin voinţa şi lumina preşedintelui, printr-un proces de reeducare? Aşa se înţelege, oricum ai da-o!

Nimeni nu se îndoieşte de importanţa şcolii, a educaţiei. Am numit întotdeauna Instituţia Şcolii ca pe una fondatoare a naţiei. Faceţi abstracţie de „diaconizare”, de „otevizare”, de „becalizare”, care sunt nişte accidente cauzate mai mult de pofta pantagruelică a televiziunilor pentru ciudat, mizerabil, periferie, fapt divers recoltat din pubelele societăţii (sau cum vreţi să numiţi dumneavoastră submediocritatea, sfertodocţia ridicată la rang de… virtute, de succes) şi veţi realiza că fişicul de bani afişat în faţa celor care-l câştigă legal şi nu din fel de fel de mişculaţii nu este deloc simbolul succesului social.

Faptul că ministerul de resort n-a fost în stare să elaboreze o lege, unanim recunoscută, a educaţiei şi a bâjbâit, sub fiecare mandat ministerial, în fel de fel de reforme, l-a inspirat pe preşedinte. Nu-i condamnabil, dar nu acesta ni se pare locul pentru iniţierea unui program naţional al educaţiei! Dezbaterea la care este invitată acum societatea să participe este, mai degrabă, răspunsul la trecerea – mare greşeală! – peste o etapă obligatorie: consultarea – ab initio şi nu post festum! – a tuturor factorilor implicaţi, care să se recunoască, de la început, ca „jucători” importanţi în program.

„Scăparea” miroase, mai degrabă, a manifest electoral. Să trecem şi peste acest fapt! Ambiţia declarată a programului este „reaşezarea societăţii pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanţă, muncă, talent, onestitate şi integritate”. Nu vi se pare că aţi mai auzit toate acestea de pe la diferite tribune şi de la anumiţi „tribuni” care tocmai în exerciţiu electoral lăcrimează pentru „ţărişoară”? Cele şapte direcţii de acţiune, educaţia ante-şcolară, preşcolară, educaţia timpurie (lipseşte conceptul de „educaţie permanentă”) sunt deziderate vechi. Ca şi bacul teoretic şi aplicat (completat de aşa-numitul bac internaţional). Nu discutăm corectitudinea lor.

A te clasa în primele 30 de state în cadrul testelor PISA (Program pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor) pornit de OECD la nivelul elevilor de 15 ani, la mate, ştiinţe şi citire, este un obiectiv ambiţios, mai ales că, în această evaluare standardizată internaţional în 65 de ţări, România a ocupat un loc foarte modest.

Programul „România Educată” este mai degrabă un set de cerinţe, un fel de motor pentru – o numim noi maliţios – o „Românie Reeducată”, nu un set de soluţii! Au toate motoarele, în teritoriu, aceeaşi capacitate cilindrică, acelaşi combustibil? Sunt, într-adevăr, câteva repere: 30% dintre copiii de 0-3 ani să fie cuprinşi în educaţia ante-şcolară; 95% dintre copiii de 3-5 ani să fie cuprinşi în educaţia preşcolară; 80% – rata de promovare la finalul educaţiei gimnaziale.

Nu vrem nicidecum să ducem Programul prezidenţial în nesemnificativ, dar, aşa cum am mai spus-o de fiecare dată, cheia oricărei creşteri a performanţei învăţământului, a educaţiei este CADRUL DIDACTIC. De aici vine totul! Ridicaţi-l! Respectaţi-l! Daţi-i! Cereţi-i! Cât priveşte cei 80% se pot obţine lesne, prin subiecte foarte uşoare, dacă este să ne furăm căciula în spatele procentelor mincinoase!

Distribuie pe Facebook