Să merg sau să nu merg la vot? Asta-i întrebarea, marea întrebare. Scriu aceste rânduri şi ca să mă lămuresc pe mine însumi, să-mi pun ordine în idei. Să văd ce se ascunde în subteranul acestei campanii electorale care a debutat ciudat. Nu tu bannere pe stradă, nu tu politicieni care să se războiască în vorbe, să se spargă în figuri electorale, dar mai ales nu bani negri pentru bere, făină, zahăr, ulei, găleţi ş.a.m.d. Altădată, aveai bani pentru aşa ceva, câştigai alegerile. Acum, potrivit noii legi electorale, poate câştiga şi un candidat sărac, nu doar cel cu portofelul burduşit cu lovele. Mi se pare ciudat, deşi aşa ar trebui să fie normal! O campanie abulică, unde ar trebui să clocotească ideile, programele.

De-aia vin şi spun că stau la îndoială, să merg sau să nu merg la vot. O bună parte din clasa politică pare să fie în moarte clinică, ori înfundă „beciul domnesc” după ce a uzat la maximum de ofensiva şmecheriei. Ne-au dus cu vorba şi cu bannerul, cu preşul şi cu zăhărelul. Şi noi i-am votat. Cu ce ne-am ales? Cu praful de pe tobă. Cu o catastrofă, nu alta!

Sigur, s-a mai făcut şi câte ceva. Dar nu cât ne-am fi aşteptat, cât ne-am fi dorit. Mă uit, de pildă, la Piteşti, unde în campania asta electorală ne confruntăm cu o situaţie ciudată. Aproape un an n-am beneficiat de primarul pe care l-au ales cei mai mulţi dintre piteşteni. DNA i-a dat cartonaşul roşu. Pe bune sau nu, asta rămâne de văzut. Dacă viceprimarul, care i-a ţinut locul, n-ar fi fost şi el un om gospodar, am fi văzut cum moare un oraş din cauza nepriceperii, a cârpăcelii, a corupţiei, a consilierilor locali care se tot hârjonesc în şedinţe viciate politic. De bine, de rău, Piteştiul trăieşte, supravieţuieşte, ca să zic aşa, nu i-au explodat nici toate arterele subterane, nici gropile de pe străzi nu s-au ţinut lanţ ca o cangrenă. Ba, am rezolvat-o cumva şi cu transportul care l-a pus pe tuşă pe primarul Pendiuc, un edil devenit, altminteri, model de primar. Până mai ieri, desigur.

Mă uit şi la oferta de candidaţi la Primăria Piteştiului. Care însumează degetele de la două mâini. Dacă m-aş hotărî să merg la vot – şi ar trebui să merg totuşi! – în cine ar trebui să am încredere? În cei care, unii, ce-i drept, nu toţi, cu aroganţă şi suficienţă, vorbesc despre viitor, dar n-au făcut nimic în viaţa lor. Şi când spun „nimic”, mă refer desigur la ceva care să te recomande că eşti un om gospodar, cu scaun la cap, ai o strategie, o echipă, ştii să apelezi la experţi, la specialişti, înţelegi cum funcţionează un sistem economic ori social. Sau să ai încredere, să-i girezi cu votul tău pe cei care ani buni, zeci de ani, s-au mişcat într-un cerc de competenţe, ştiu şi ce-i aia o infrastructură edilitară şi un buget. Care buget este uneori înspăimântător de mic şi nu-l pot îmblânzi nici finanţiştii de elită. Doar cu un primar dat dracului de bun!

Şi, dacă mergem pe această logică destul de firească, cu cine votăm? Cu Pendiuc ori cu Ionică? Că ăştia au oarece experienţă, ne-au probat că ştiu cum se mănâncă primăria pe pâine. La propriu şi la figurat. Sigur, primăria lor şi pâinea noastră.

Au şi ăştia două hibe, una mai mare decât alta. Sunt, întâi de toate, pesedişti. Las’, nu-mi spuneţi mie că PSD-ul s-a lepădat de Pendiuc, ca Iuda de Hristos. Nu s-ar fi lepădat, dar n-a avut încotro. N-a avut, n-a avut, dar tu PSD să ieşi la bătaie cu doi candidaţi care să foarfece voturi, ambii, din bazinul electoral al social-democraţilor?

Adică să-ţi înjumătăţeşti şansele. Nu-i o situaţie ciudată? Este! Dar dacă este şi altă gândire care ne scapă nouă, alegătorilor? Mă rog, alegătorilor care pun bază pe fapte, nu pe vorbe. Alegătorilor care evaluează oferta electorală nu doar din ograda PSD-ului. Că un partiduleţ ne fluturase pe la nas oferta unui Turcescu, purtat de mână la Capitală de Băsescu. O nălucă la fel ca altele, puţin credibile.

Când termin de înşirat aceste gânduri pe hârtie, îmi parvin la redacţie două pagini ale candidaţilor PSD la Consiliul Judeţean pe care urmează să le publicăm azi în ziar, intitulate „O echipă puternică pentru argeşeni, pentru Consiliul Judeţean”. Privesc chipurile din fotografii, citesc profesiile celor care candidează: economişti, ingineri, profesori, medici, jurişti. Ţinută intelectuală, meritocraţie, ce mai! Dar omul de la şaibă unde este? Sau în Consiliul Judeţean mizăm pe gulerele albe, iar la treabă pe cei care ştiu s-o facă? Oricum, din câte-i cunosc eu pe mulţi dintre ei, sunt, majoritatea, cu expertiză, au făcut ceva în viaţa lor. Văd şi nu prea văd însă chipuri noi. Or, şi la PSD, cu cei noi se face reforma, nu? Reformă pe care o aşteptăm de atâta vreme şi la Argeş. Şi la PSD, şi la PNL, că alte partide nu prea au fost la putere. Doar PSD-ul a călărit puterea, PNL-ul a bâjbâit-o, iar celelalte doar au peţit-o. Cum, de pildă, o tot metabolizează Mircea Andrei.

Apropo, mai că mi se face dor de bannerele sale care inundaseră până mai ieri Piteştiul. Păcat de bani! Noroc că mai este loc în presă. Care presă aflu că la nivel de judeţ însumează 72 de publicaţii, de la radiouri, televiziuni, online-uri, cotidiene şi… foi volante. Că volantă este şi campania asta, dacă nu chiar ciudată.

Mihai GOLESCU

Distribuie pe Facebook