Articolul „Viitor de slugă ţara noastră are?”, publicat joia trecută în acest colţ de pagină, a stârnit o serie de comentarii bine argumentate în ediţia electronică a „Argeşului”. Marile carenţe ale educaţiei copiilor de azi, dezinteresul lor pentru lectură, pentru studiu, reducerea substanţială din programa şcolară a orelor şi a capitolelor la materii importante, la care se adaugă lehamitea sau incapacitatea oamenilor politici de a găsi soluţii de redresare a învăţământului, toate acestea ne-au determinat să afirmăm că viitorul ţării noastre nu arată deloc bine. Lipsiţi de competenţe, de repere, copiii români vor ajunge – cum spunea cineva – să presteze munca de „slugi” în state dezvoltate precum Germania sau Italia.

Pe vremuri, Dimitrie Bolintineanu credea că „Viitor de aur ţara noastră are/ Şi prevăz prin secoli a ei înălţare”. Mihai Eminescu, la rându-i, întrevedea României un „mare viitor”. Din păcate, azi, noi nu mai putem spune ca ei. Ba chiar ne întrebăm dacă nu cumva… viitor de slugă ţara noastră are. Iar faptul că judecăm corect lucrurile este demonstrat de comentariile cititorilor noştri. Unul dintre ei, prof. dr. Elena Delia Dumitrică, spune că multe capitole din gramatică şi din literatură sunt lăsate în manual, de ochii lumii, dar sunt scoase din programa pentru examenul de (in)capacitate. Deci – ne scrie ea – „să nu vă mai aşteptaţi, oameni buni, să găsiţi fraze corecte gramatical şi nici logic. Vorbitorii se exprimă oral fără coerenţă. Dezastrul continuă cu scrisul: cei mai mulţi scriu cum vorbesc, fără să aibă acele bariere pe care le impune limba scrisă. Fără virgulă, fără cratimă, fără punct sau alt semn de punctuaţie la sfârşitul comunicării. Vorbeaţi şi de orele de istorie. Atâta timp cât cunoaşterea istoriei (şi a altor discipline importante) ajută la conturarea identităţii personale, a celei de grup şi a celei naţionale, să nu ne mai mirăm de ce orele alocate istoriei sunt în continuă scădere. Păi, ne vrea cineva deştepţi? NU. Ştim doar că «somnul conştiinţei naşte monştri». Cu cât ştim mai puţin, cu atât suntem mai uşor de manipulat. Nu e vorba de nicio conspiraţie… Este perfect adevărat, atâta timp cât, după atâtea şi atâtea semnalări, lucrurile se înrăutăţesc pe zi ce trece. Deci, planul are şanse de izbândă. Planul de distrugere, evident”.

Le mulţumim tuturor celor care, iată, sunt preocupaţi de această problemă. Poate suntem naivi, dar noi încă mai credem că planul la care face referire cititoarea noastră ni-l mai putem face şi singuri. Încă mai putem! Şi că de noi depinde ca acest plan să nu fie de distrugere. Ce semănăm azi vom culege mâine. Dacă semănăm ore mai puţine de gramatică, de limba română, de istorie, dar lăsăm de la noi să „crească” fumatul în recreaţii, băutul, etnobotanicele, fuga după „balene albastre” şi după alte tâmpenii servite pe internet, sigur vom culege ceea ce ne vor oferi viitoare generaţii de semidocţi şi de slugi.

Să sperăm că nu e totul pierdut. Câştigătorii din acest an de la olimpiadele şcolare – faza pe judeţ – dar şi cei peste 50 de premianţi ai unui concurs de creaţie organizat de SC Apă Canal 2000 SA Piteşti – pe care l-am jurizat – ne dau un strop de speranţă. Încă mai putem! Altminteri, o spun şi eu: nimeni nu ne vrea deştepţi!

Gabriel LIXANDRU

Distribuie pe Facebook