Îmi vine damblaua, ca să zic aşa, să modific curtea casei: să dau jos gresia de pe scări, căci alunecă iarna, să pun pavele peste tot, nu doar sub colţul umbrit de vie, să pun glafuri la pervazul exterior… Caut un meseriaş. Cineva de încredere mi-l recomandă pe nea Fulg. Omul vine cu aerul că le ştie pe toate. Măsoară din ochi curtea, scoate un creion şi o ruletă şi face câteva măsurători, apoi îmi spune că seara îmi dă preţul final. Apelul telefonic al meseriaşului mă pune pe socoteli: 3.500 lei, numai mâna de lucru. Sunt de accord. Mai dau vreo 2.000 lei pe materiale şi aştept. Şi aştept. După aproape o lună, omul se înfiinţează la mine acasă, însoţit de un tovarăş. Şi dă-i, şi luptă… şi stop! După două-trei ore, se opresc. Mă ţin cu lucrarea cam o lună, timp în care îi plătesc 2.800 lei, cu gândul că îi dau restul când termină: în fond, mai are de pus câteva pavele şi câteva plăci de gresie. Mă anunţă nea Fulg că săptămâna viitoare intră în concediu şi nu mai ajunge. Îl sun. Nu răspunde. Mă sună mai târziu şi îmi spune că, de fapt, nu mai vine pentru că nu are încredere că îi dau restul de bani! După ce i-am plătit atât, nu mai are încredere! Mi se urcă sângele la cap, mai ales că aflasem că arvuneşte lucrări şi nu le face faţă decât cu greu la toate odată, şi-l dau pe uşă afară. Termin lucrarea cu forţe proprii: nu mai erau decât câteva ore de lucru. Nu am primit chitanţă de la el, deşi i-am cerut. Factură – nici atât. Aşadar, atenţie! E plin pământul de presupuşi meseriaşi care îşi bat joc! În plus, de aici îmi vine şi ideea: statul se plânge că nu are bani, dar se învârtesc, de fapt, mulţi bani la negru peste tot. Unii meseriaşi nu dau bonuri fiscale; sunt cosmeticiene şi frizeriţe care nu taie bon; caietele de programări ale dentiştilor sunt pline până la toamnă, dar casa de bonuri e… în vacanţă. Aşadar, statul are de unde să ia bani, dacă vrea. Numai să cerceteze atent piaţa! Nu de alta, dar numai noi, cei de la „Argeşul”, ştim cât de ferm e şeful nostru în privinţa asta: înainte de orice, să-i dea statului ce e al statului (deşi povara este uriaşă!).
Date
Unul dintre cele mai importante obiective asumate de PSD în programul de guvernare este acela al asigurării unui ritm de creştere economică accentuat care să permită reducerea, pe cât posibil, a decalajelor faţă de restul ţărilor membre UE dezvoltate. Datele de început de an au arătat bine, conturând cea mai mare creştere economică din UE pentru România, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne îmbătăm cu apă rece şi să nu rămânem vigilenţi.
Astfel, cei mai recenţi indicatori economici arată că execuţia bugetului general consolidat pe primele cinci luni ale anului 2017 s-a încheiat cu un deficit de 2,2 miliarde lei, respectiv 0,27% din PIB. Veniturile din TVA au înregistrat o scădere faţă de primele cinci luni ale anului 2016 cu 5%, iar încasările din accize au fost cu 9,4% mai mici comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. În plus, cheltuielile bugetului general consolidat au totalizat 100,6 miliarde lei, înregistrând o creştere în termeni nominali cu 9,4% faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent (măririle salariale la bugetari or fi fost… cu acoperire sau sunt o aventură care ne va costa pe toţi?).
Claudiu DIŢA
2 Comentarii
Puiu
Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat dar conţinutul articolului reflectă 100% realitatea. Nu mai puţin adevărat este faptul că foarte greu găseşti un meseriaş şi că foarte mulţi dintre ei sunt mincinoşi şi te lasă cu lucrarea neterminată sau cu banii luaţi. Dacă aţi apucat să-i cereţi şi chitanţă înainte de a termina lucrarea , asta a fost. Pas. Te-am pupat pe portofel! Facturi fiscale emit numai firmele, persoanele individuale n-ai să vezi. Evaziunea este peste tot, indiferent de domeniul de activitate. Nu primesc bon de la magazine, meseriaşi de orice fel, cabinete medicale, saloane ,săli de forţă, mecanici auto, depanatori şi montatori de centrale , instalatori…Am ajuns să ne mulţumim că ne facem treaba şi zicem că nu este rolul nostru să ne amestecăm în problemele lor fiscale, dar suntem afectaţi. Copiii mei muncesc şi sunt foarte supăraţi pe faptul că sunt somaţi de ANAF şi pentru un leu, sau pentru că muncesc şi pentru cei care primesc pomeni de la stat. Sunt curios câte accesări o să aibă acest articol, gândindu-mă la faptul că fiecare organ de control ar trebui să-l citească, să nu mai ignore semnalele jurnaliştilor şi să aplice legea pentru toţi,nu preferenţial. Asta nu înseamnă că trebuie distruşi meseriaşii, că ei pică de regulă, mai ales că şcolile nu mai scot meseriaşi ca altădată.
Cititor
Pai, de ! Si cetateanul ar trebui sa ceara bon, factura, chitanta. Nu-mi dai bon, merg sau sun frumos la OPC sau politie ori ANAF si te reclam. Dar lenea este mare si mai ales stanga spala pe dreapta. Pentru doi lei, o suta de lei…. Nici cu controalele parca nu se rezolva si asa cercul vicios continua.