Ca simplu ziarist, obişnuit ani sau decenii doar cu manevrarea cuvintelor, simţi o emoţie greu de descris în cuvinte atunci când ai în faţă, ca interlocutor, o personalitate precum cea a profesorului universitar dr. Horaţiu Suciu.

Un om care nu manevrează cuvinte (ce simplu şi ce relativă e jongleria cotidiană cu ele!), ci inimi. Despre care mulţi spun că este cel mai faimos chirurg cardiac al ţării.

Dr. Horaţiu Suciu, cel mai faimos chirurg cardiac din România

O personalitate cu nimb de semizeu, care poate copleşi cu prestigiul său. Şi, totuşi, interlocutorul nu arată deloc a semizeu, ci a om ca oricare altul, firesc în gesturi, mimică şi discurs. Nedeprins cu fineţurile de limbaj, dar franc, clar şi concis în ceea ce spune.

Aşa cum clare şi concise i-au fost şi mişcările cu care tocmai a „reparat” o inimă bolnavă în pieptul unui prunc, sortit altminteri din faşă morţii.

Profesorul Suciu arată uşor obosit; probabil, lungile şi grelele operaţii nu-i dau răgaz să-şi revină pe de-a întregul niciodată, după una înaintea alteia. E, însă, un interlocutor în faţa căruia îţi vine instinctiv să te ridici în picioare şi să-ţi scoţi pălăria, chiar dacă nu şezi şi nici n-ai nimic pe creştet.

„Când eram mic, voiam să mă fac şofer”

Reporter: Mulţi copii aflaţi la vârsta păpuşilor spun vor să devină medici sau aviatori. La vârsta respectivă, dumneavoastră ce voiaţi să vă faceţi când veţi fi devenit “mare”? Cum aţi ajuns la medicină şi cum aţi ajuns să fiţi numit de presă doctor al inimilor copiilor?

Horaţiu Suciu: La vârsta păpuşilor, voiam să mă fac şofer (a urmat un zâmbet). Îmi plăceau foarte mult maşinile, mă pasiona cum se învârte volanul…Atunci am zis gata, mă fac şofer. Până la urmă, m-am făcut şi şofer, dar amator, evident. Îmi place să conduc maşina.

Medic m-am făcut din mai multe motive; în primul rând, sunt născut în Târgu-Mureş, iar aici e o tradiţie medicală. Decizia am luat-o când eram prin clasa a X-a sau a XI-a, atunci când am văzut manualul de biologie şi mi-a plăcut foarte mult.

Părinţii mei aveau în anturaj un grup de medici, se întâlneau, povesteau de profesorul X sau de profesorul Y…m-au fascinat aceste personalităţi. Chiar şi medicul de familie m-a fascinat; mereu mă întrebam, copil fiind, de unde ştie atâtea lucruri.

Treptat, toate astea s-au adunat şi mi-au cristalizat dorinţa de-a deveni medic. Şi nu regret niciun moment. Făcând facultatea acasă, poate am ratat un pic din deliciile vieţii studenţeşti, însă, pe de altă parte, am avut mai mult timp să învăţ.

„Dacă aş putea da timpul înapoi, aş lua-o pe acelaşi drum”

R: Ce aţi simţit şi cum aţi reacţionat atunci când, probabil student la medicină fiind, aţi văzut şi atins pentru prima dată o inimă umană?

H.S.: Prima inimă am atins-o în studenţie, la anatomie, la o disecţie. Ca student, însă, deşi Târgu-Mureşul era şi atunci, aşa cum e şi acum, cel mai performant centru de chirurgie cardiacă din ţară, n-am avut cum atinge o inimă umană în activitate.

Profesorul Suciu acum doi ani, după ce tocmai „reparase” o inimă

Nici nu se făceau atunci, prin anii ’85-’88, aşa de multe operaţii pe cord ca acum. Accesul studenţilor în sălile de operaţii era limitat. Abia în anul V sau VI de facultate m-am decis să mă dedic chirurgie cardiace, după ce parcursesem deja toate etapele premergătoare.

Chirurgia cardiacă a fost mereu un vârf de lance între specialităţile chirurgicale. Imaginaţi-vă că până în anii ’95-’96, aşa ceva nu se făcea în România decât la Bucureşti şi la Târgu-Mureş. Celelalte centre de profil din ţară au o istorie de cel mult 25 de ani în spate.

Noi avem peste 40 de ani de tradiţie în chirurgia cardiacă. pentru orice medic tânăr era o atracţie deosebită să poată fi asemeni profesorului Radu Deac, de exemplu. Din fericire, am dovedit că pot să fac şi eu aşa ceva. Cum spuneam, nu regret niciun minut că m-am dedicat acestei cariere.

Dacă ar fi să dau timpul înapoi cu vreo 20 şi ceva de ani, aş lua-o pe acelaşi drum, deşi nu-s sigur că aş mai ajunge unde sunt azi.

„Politicul trebuie să fie un sprijin pentru medicină, nu un obstacol”

R: Aţi declarat, cu ceva vreme în urmă, într-un interviu acordat unei publicaţii online din Capitală, că duceţi de ani de zile o luptă continuă cu autorităţile, care văd în serviciile medicale un consumator de resurse financiare, nu un factor care oferă societăţii forţă de muncă. Aţi izbutit să schimbaţi ceva din această optică profund păguboasă a decidenţilor politici?

H.S.: Cred că am reuşit câte ceva, deşi nu era şi nu este acesta rostul meu. Ca medic, n-ai cum să schimbi un sistem, ci poţi doar contribui la schimbarea lui. N-aş spune că a fost o luptă. Eu nu vreau să mă lupt cu nimeni. Am vrut doar să semnalez anumite lucruri care nu merg bine.

Ca atare, am semnalat faptul că uneori percepţiile, alteori acţiunile autorităţilor au fost greşite. Lucrul care m-a deranjat cel mai mult în sistemul medical din România, care mă deranjează în continuare şi pe care n-am reuşit să-l schimb încă – accentuez, încă; dar mai sper – este că factorul politic are un rol foarte mare, prea mare, în decizii şi interferează prea mult cu actul medical.

Celebrul chirurg, alături de doi ziarişti târgumureşeni, la finele unei operaţii pe inimă asupra unui sugar

Aici pot exemplifica cu desfiinţarea institutului nostru, vreme de aproape doi ani (în perioada 2011-2013, Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş a fost desfiinţat, din ordinul fostului ministru UDMR al Sănătăţii, medicul pediatru Ladislau Ritli – n.n.) , în baza unor raţiuni politice fără nicio legătură cu actul medical. Şi nici măcar cu actul managerial medical, cu felul în care era condus aceste institut.

Ne-am luptat, însă, până am reuşit să întoarcem o decizie absurdă şi nedreaptă. Ne-am revenit, poate şi în virtutea zicalei cu ce nu te omoară, te întăreşte.

Ba chiar aş spune că în momentul acesta suntem mai puternici decât eram atunci. Revenind la întrebare: cred că politicul ar trebui să fie un sprijin pentru medicină, nu un obstacol.

Iar singurul loc în care politicul ar trebui să interfereze cu medicina ar fi elaborarea de strategii naţionale de dezvoltare a unor specialităţi deficitare, de exemplu, cum e cazul chirurgiei cardiace pediatrice. Dacă se menţine mentalitatea de tip „îl schimbăm pe ăla, că nu-i de la noi, cu ăla care e al nostru”, se dă totul peste cap în medicină.

M-a mai deranjat, de asemenea, subfinanţarea cronică a unor…să spun aşa, a unor activităţi esenţiale. Totdeauna noi, medicii, ne-am luptat cu expresia „nu sunt bani”. Şi ne-a fost foarte greu să le spunem oamenilor că nu-i putem trata sau opera, pentru că nu sunt bani, dar vedem luna viitoare, poate vor fi.

Din fericire, noi, aici la IBCvT Târgu-Mureş, avem acum cam tot ce ne trebuie. E drept, după lupte grele. Să ştiţi că sistemul sanitar este o oglindă fidelă a economiei. El merge cu bani. Fără finanţare adecvată, nu poţi avea sistem sanitar corespunzător. Pe măsură ce există creştere economică, există şi finanţare mai bună pentru sistemul sanitar.

Deocamdată, la noi în ţară, Sănătatea e percepută încă drept o consumatoare de buget. Banii daţi ei îi trecem la pierderi. Greşit! Banii investiţi în sănătate sunt bani cheltuiţi bine.

Acum, când discutăm (au trecut deja vreo doi ani de atunci – n.r.), tocmai am operat pe inimă un nou-născut. El se va face, foarte probabil, bine, şi va deveni un adult sănătos.

Pe parcursul a 35-40 de ani de viaţă activă, prin taxele pe care le va plăti statului, îşi va plăti operaţia de azi de vreo sută de ori.

Statul a investit în acest copil câteva mii de euro, de pe urma căruia va câştiga sute de mii. Ca atare, privind din această perspectivă lucrurile, sănătatea nu este un consumator de resurse, ci un producător.

Fără interdisciplinaritate nu se poate

R: Deocamdată, din câte ştim noi, în ţară, exceptându-vă pe dumneavoastră, mai există doar unul sau doi alţi medici care efectuează operaţii pe cord asupra nou-născuţilor. Cât de importantă e, în astfel de cazuri, colaborarea cu medici de alte specialităţi decât strict chirurgia cardiacă?

H.S.: Aici, mai mult decât în oricare alt domeniu, e importantă interdisciplinaritatea. Colaborarea dintre medicii de diverse specialităţi este esenţială pentru un rezultat bun.

Degeaba ai un chirurg foarte bun, dacă anestezistul nu e şi el pe măsură. Nici anestezist bun şi chirurg cu două mâini stângi nu se poate. Anestezist bun, chirurg bun, dar cardiolog slab pregătit…combinaţia aceasta nu e nici ea una de succes.

La fel se întâmplă şi dacă ai anestezist bun, chirurg bun, cardiolog bun, dar n-ai personal bun la terapie intensivă şi reanimare, la neonatologie sau dacă diagnosticul nu e pus corect, la timp şi precis. O dai în bară cu graţie.

Există mai multe specialităţi de a căror competenţă şi conlucrare depinde succesul. Orice verigă slabă din acest lanţ conduce la eşec. Chirurgii sunt doar vârful aisbergului. Ei sunt cei care sunt în faţă şi care îşi asumă succesul sau eşecul.

Chirurgii stau însă pe un fundament foarte solid, dat de această interdisciplinaritate. E ca la maşină: n-ajunge un motor bun şi o caroserie frumoasă. Mai trebuie şi ambreiaj, şi frâne, şi suspensie… altfel, maşina e frumoasă, dar nu merge.

R: Mărturiseaţi, cu ani în urmă, că modelul dumneavoastră profesional – şi nu numai – a fost venerabilul profesor dr. Radu Deac. Practic, dumneavoastră aţi preluat ştafeta de la dumnealui. Peste 15-20 de ani, de la dumneavoastră cine o va prelua şi duce mai departe?

H.S.: Încă nu m-am hotărât cui o s-o predau. Partea bună este, însă, că am mai multe variante. Or, asta e bine, când ai de unde să alegi. Nici profesorul Deac nu ştia, acum 15-20 de ani, cine o să ajungă şeful clinicii de chirurgie cardiovasculară.

Eram mai mulţi care puteau, la vremea respectivă.

Cine-mi va lua locul peste, să zicem, 20 de ani, nu pot să ştiu. Există o emulaţie în rândul tinerilor medici, de a dovedi colectivului – şi lor înşişi, în primul rând – că sunt cei mai buni şi că-mi pot urma la conducerea clinicii. Sunt foarte liniştit din acest punct de vedere.

Omul şi medicul Horaţiu Suciu, pe scurt

* Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş, în anul 1993

* Absolvent al unui masterat în managementul sistemului de sănătate

* Doctorat în medicină cardiovasculară

* Preparator, asistent, şef de lucrări, conferenţiar, apoi profesor universitar la UMF Târgu-Mureş

* Medic specialist chirurgie cardiovasculară, şef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare şi Transplant Tîrgu Mureş

* Aproximativ 3.500 de operaţii pe cord efectuate cu succes, asupra nou-născuţilor şi sugarilor

* Autor şi/sau coautor la cinci cărţi de specialitate

* 54 de lucrări publicate în reviste de specialitate din România şi străinătate sau prezentate la diverse manifestări ştiinţifice medicale

* 52 de conferinţe susţinute în calitate de lector la manifestări ştiinţifice din ţară şi din străinătate

* Membru în opt societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale

* Din 2004, specializat în chirurgia cardiovasculară a nou-născutului şi sugarului

* Peste 40 de cursuri postuniversitare de specializare de scurtă durată, în ţară şi străinătate

* Decorat de preşedintele României, dl Traian Băsescu, în aprilie 2010, cu Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de cavaler.

* Şase prunci din judeţul Argeş, născuţi cu diverse malformaţii cardiace, trăiesc azi graţie măiestriei profesionale a profesorului Suciu.

Foto: Remus Lăcătuşu/Televiziunea Târgu-Mureş, facebook.

N.r. – Următorul interviu din această serie va apărea peste o săptămână

Distribuie pe Facebook