Cele peste treizeci de miliarde de euro oferite de Uniunea Europeană pentru revenirea la normalitate după problemele create de pandemie vor intra în sistemul de cămătărie al politicianului român. Să nu creadă cineva că politicianului nostru aflat la putere îi va păsa de starea în care se află acum ţara! În niciun caz. El se va gândi cum să beneficieze de această oportunitate financiară. Şi astfel, folosindu-se de tot felul de acrobaţii financiare, politicianul dâmboviţean chiar îşi va umple conturile. O astfel de acrobaţie este şi activitatea de consultanţă, care ne costă peste două miliarde de euro. Este vorba de „mâna invizibilă” despre care vorbea cândva Adam Smith, care este ghidată de interesul propriu. Şi astfel, de la băncile noastre, care s-au poziţionat de multe ori împotriva propriilor clienţi, până la Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, banii aceştia vor cunoaşte adevăratul labirint al lui Tezeu. Mai ales că, la nivel public, guvernanţii noştri se pricep foarte bine să alinieze doar taxele şi preţurile la cele din U.E. Salariile şi pensiile românilor au fost însă îngheţate, stagnând la cote alarmant de mici! 

În peste 30 de ani de regim democratic, guvernele au avut întotdeauna destui bani, dar i-au risipit pe afaceri personale sau de gaşcă, pe obţinerea unui statut politic şi social favorizat, pe acumulare de averi nemuncite, adică pe o viaţă fără griji. Nici până acum, dar nici în viitor nu am avut şi nu o să avem politici naţionale, ci politici de prăduire a României. Jaful pădurilor de către străini, în complicitate cu politicianul român, valorificarea bogăţiei subterane a statului – sabotată de interesele politice la fel de subterane ale politicienilor etc. Se spune că România stă pe resurse naturale de 750 miliarde euro. Însă o parte a acestor resurse e vândută străinilor la un preţ sub cota de piaţă. Deh, comisioanele sunt grase. Recent, le-am vândut turcilor pe un preţ de nimic, dar cine ştie cu ce comision, mina de cupru Moldomin. Iar ca o consecinţă a jefuirii pădurilor este şi revărsarea apelor din zilele trecute peste oameni şi localităţi. Mor oameni în apele revărsate, de parcă am fi puşi „în calea tuturor răutăţilor” şi în epoca aceasta postmodernă.

Pe de altă parte, după ultimele alegeri parlamentare, tot două Românii avem, vorba lui Mircea Vulcănescu. România celor peste 80% de săraci şi dezbinaţi, care, unii dintre ei, şi-au luat lumea în cap pentru o pâine mai bună, iar alţii, cei mai mulţi, trăiesc pe caietul de datorii de la lună la lună, în timp ce clanurile interlope, găştile evazioniştilor cu sau fără dosare penale, ştiuţi sau neştiuţi, toţi aceştia se îmbogăţesc pe seama banului public. Recent, într-un chioşc alimentar rural am aflat de la vânzătoare că tot satul îi este datoare. Femeia avea rafturi întregi cu caiete în care erau luaţi în evidenţă datornicii satului. 

Aşadar, s-a furat totul în ţara asta, iar acum vine rândul banilor europeni. Deci vom avea zeci de miliarde de euro din care se va înfrupta protipendada. 

Iată de ce am ajuns să cred că niciun partid democratic nu reprezintă o şansă pentru poporul român. Niciunul nu va fi preocupat de eradicarea sărăciei, ci majoritatea politicienilor au o atitudine de aservire totală în faţa vest-europenilor, acceptând să fim containerul lor de gunoaie, taraba lor de desfacere a mărfurilor modificate genetic, ţara mallurilor, farmaciilor, băncilor străine, a crimelor în stil mafiot şi, în curând, a familiilor formate din persoane de acelaşi sex. Sociologic, puterea actuală nu are niciun interes să îndrepte această situaţie, în ciuda banilor europeni, căci lipsa de educaţie şi sărăcia reprezintă alchimia şi filosofia necesare exercitării profesiei de politician cu o mentalitate de parvenit în înalte funcţii statale şi politice.

Sigur, nu sunt antieuropean şi nici eurosceptic, căci nu vest-europenii au făcut primii paşi pentru a ne coloniza, ci „cozile de topor” din ţară, vorba lui Machiavelli, când a afirmat că pe o ţară nu o poţi face colonie fără un aport interior. Iar noi am avut destule astfel de „cozi de topor”. La fel, aproape toate localităţile noastre sunt cucerite politic de găştile parvenite, pe care niciun scrutin electoral nu le va da la o parte. Măsurile lor administrative nu reglementează, ci mai mult tulbură, nu pun ordine, ci mai mult aduc dezordine. Şi astfel, comunităţile noastre sunt lipsite de unele drepturi, distribuindu-şi puterea doar în interiorul unui cerc restrâns de persoane. 

Nu ştiu dacă vom ieşi vreodată din această lume dominată de interesul personal al clanurilor mafiote, despre care a vorbit şi fostul preşedinte Traian Băsescu; el s-a referit chiar la statul român, spunând că ar fi mafiotizat. Or, noi avem acum nevoie, poate mai mult ca oricând, de patriotism, solidaritate, concurenţă loială, egalitatea şanselor, fraternitate, justiţie, religie, cultură, tradiţii şi, nu în ultimul rând, de verticalitate şi demnitate. Avem nevoie de locuri de muncă şi, cel mai mult, de un trai omenesc, civilizat. Dar în mod sigur vom fi minţiţi în continuare şi manipulaţi cu politici de austeritate, în timp ce clicile puterii vor cumpăra şi patrona, ca şi până acum – a se vedea bogăţia premierului Florin Câţu – în regim de proprietate privată, păduri, munţi, câmpii, delta, ape etc. 

Distribuie pe Facebook