Mai potoliţi-vă! Tocmai s-au încheiat alegerile locale şi, când credeam şi noi că a venit vremea să ne mai ocupăm şi de Covidul ăsta, voi o luaţi de la capăt cu povestea alegerilor. Că să fie în decembrie, când unii sunt pe val, că să fie în martie, când generalul Iarnă va eroda puterea. Bine, bine, contează democraţia, contează legitimitatea celor aleşi, multe contează, dar de priorităţi nu mai ţine nimeni seamă?

Şi, să nu încep cu cei din clasa politică, de la mine din Argeş, din Ceair şi până în Marina sau Noapteş. Că şi-au făcut mai toţi vile, iar acum reclamă serviciilor publice facilităţi. Să mă refer la colegii mei, la oamenii de presă. De ce la ei? Pentru că războaiele politice se duc în presă, pe plasmă ori pe hârtie. Citesc în presa locală, văd la televiziunea locală, nu mai vorbesc de reţelele sociale. Nu tu fapte, nu tu evenimente. Rare de tot, deşi ele se produc totuşi. Dar abundă în spaţiul public declaraţii peste declaraţii, declaraţii la declaraţii, comentarii la comentarii, suceli şi învârteli în jurul unor subiecte care, pe agenda publică, sunt la coada listei. Mai scutiţi-ne! 

Libertate de exprimare, libertate de exprimare, dar războaiele presei nu sunt totdeauna şi ale publicului. Pe vorbe! Cu complicităţi ascunse. Cu neseriozitate, diletantism, improvizaţie. Cu mistificarea adevărului. Cu manipularea lui. Acum, mai ales acum, ne arde Covidul. Cu ce şi cum îi facem faţă în continuare? La Piteşti, la Câmpulung, la Mioveni. Cu declaraţii şi promisiuni, ca-n martie, când a început pandemia? Acum, mai ales acum, ne arde la lingurea şcoala. Timp de şapte luni, de când ne agresează coronavirusul, nu puteam să construim sistemele necesare predării şi receptării lecţiilor on-line? Peste tot, în judeţ? Nu-i puteam pregăti şi pe profesorii care azi ori nu ştiu, ori refuză să predea on-line? Mergem tot aşa în orb, fără o gândire, fără o previziune, fără „ventilaţia” mecanismului social? Păi, chiar credeţi că vor putea fi păcăliţi oamenii şi la „generale” cu foi volante, publicaţii apărute special pentru prestaţii şi declaraţii mincinoase? Care te bagă-n depresie, nu alta!

Da, ştiu. Sunt oameni, şi inşi care se dau în vânt după faţada socială. Se dau liberali. Dar nu sunt. Iar viitorul cu ei este sumbru. Cu asemenea oameni teoria liberală stă să cadă. Şi, atenţie, acum nu mai vorbesc de jurnalişti, sau cum s-or fi numind cei ce fac jocurile politicienilor la vreme de campanie, ci de cei din corpul liberal. Pe care-i ştiam şi-i dorim în continuare nu oameni de afaceri pe banii statului, nu speculând măştile şi ventilatoarele, încurajând furturile pe faţă, ci oameni emancipaţi moral, dincolo de pepiniera „ciumei roşii”. Nu vom face faţă Covidului, nici crizei economice, cu artificii de senzaţie, cu cioburi de gânduri şi sentimente. Cu declaraţii şi iar declaraţii. La televizor, în ziar. 

Măcar în numele celor care cred în teoria liberală, încă de pe vremea când Brătienii i-au dat strălucirea faptelor personale şi comunitare, trebuie să le reamintim celor de azi că sunt, trebuie să fie, continuatorii celor care respectă regulile, iau decizii raţionale, calculează riscurile, preţuiesc lucrul bine făcut, nu suferă tirania, dictatura, nu agreează spiritul de turmă. Şi, mai ales, nu pun preţ pe opinia de agitaţie. Opinie creată mai ales de mass-media care a uitat de valorile tradiţiile, ale culturii, ale educaţiei.  

Distribuie pe Facebook