Dacă m-ar întreba cineva de ce a pierdut PSD alegerile europarlamentare, i-aş spune că din cauza limbajului de lemn. Nu există nicio diferenţă între discursurile lui Mihai Fifor şi Eugen Teodorovici, al Olguţei Vasilescu şi al Vioricăi Dăncilă. Elocinţa lor este aceeaşi. Cei aflaţi la vârful acestui partid, cu puţine excepţii, dau dovadă de aceeaşi mentalitate şi acelaşi limbaj de lemn, iar politica lor este caracterizată de aceleaşi obişnuinţe, clişee şi tipare greu de înlăturat. În orice împrejurare s-ar afla, pesediştii se exprimă în acelaşi fel. Or, avem o elocinţă de bară a avocaţilor, mai avem una de catedră, a profesorilor universitari, una de amvon, a preoţilor, alta a parlamentarilor, o cu totul alta specifică întrunirilor politice, mult diferită de cea a dezbaterilor de idei de la televizor. Aşa că putem fi un strălucitor orator în cadrul întrunirilor politice, dar un slab vorbitor la televizor. În timp ce tinerii de la USR, de exemplu, au un discurs modern, spontan şi improvizat, care explică, în ultimă instanţă, victoria lor la ultimele alegeri electorale. Evident, discursurile lor sunt pregătite din timp, având un plan de urmărit, raţiuni necesare pentru a convinge auditorul, sistematizând scrupulos ideile. Iar canalele lor de comunicare sunt şi cele neconvenţionale, la care cei de la PSD nu prea au trecere. Mai ales că limbajul pesediştilor, pe lângă faptul că este de lemn, mai are încă o deficienţă, anume lipsa unei serioase şi temeinice culturi de bază. Drept care, dacă aş fi şef la PSD, cred că aş interzice apariţia la televizor a acelor politicieni care nu au un stil original de exprimare. Politicienii acestui partid care apar acum „pe striclă” mai mult obosesc opinia publică decât s-o lămurească. Sclipiri de oratorie politică se întrevăd doar la Şerban Nicolae şi Liviu Pleşoianu. Ministrul Muncii este chiar catastrofal din acest punct de vedere, din spusele sale neputând reţine decât puţin şi fragmentar. La fel se exprimă şi Eugen Teodorovici.
Să vorbim, aşadar, să discutăm, să rostim chiar cuvântări la televizor, la radio, prin pieţe şi cluburi, dar numai dacă avem ceva de spus. Ceva care merită să fie spus în public. Să vorbim dacă ştim ce, pentru că este o oarecare deosebire între un discurs serios şi mâncărimea de limbă. Drept care, dacă PSD nu-şi va schimba discursul, dar şi pe câţiva dintre vorbitorii săi, acest partid va pierde mai mult ca sigur şi viitoarele alegeri. Pesediştii ar trebui să înveţe tot de la tinerii politicieni de la USR, ale căror discursuri sunt caracterizate de o altă logică, cea a curentului progresist, logică prinsă în schema unei cauzalităţi polare. Forma ei este pendularea între doi poli, ţinând de categoria polarităţii: cine nu e cu mine e împotriva mea. Nu degeaba cei de la USR mai sunt numiţi şi neomarxişti. Astfel, pentru neomarxişti polaritatea este singurul mijloc de a cuprinde într-un fel diversul uman şi natural (întuneric şi lumină, bine şi rău, feminin şi masculin, tânăr şi vârstnic, înger şi demon, atracţie şi respingere etc). Problema aceasta o găsim dezbătută logic în relaţia dintre parte şi întreg, fiind aşezată în logica lui Ares şi în logica lui Hermes.
Dacă discursurile celor de la PSD merg pe logica întregului, punându-se în evidenţă preponderenţa întregului faţă de parte, omul trăind în umbra unei responsabilităţi colective (Ares), cei de la USR merg pe logica părţii şi pe aspectele calitative, precum ciuma roşie, hoţie, corupţie (Hermes) etc. Renunţ să mai dau exemple. Această strategie politică îmi aduce aminte de ce a spus cândva filosoful german Martin Heidegger, şi anume: „Odată cu trecerea anilor încep să-l înţeleg pe Goethe, care lupta împotriva lui Newton, a lumii împotriva simplului calcul”.
Ca atare, pe fondul descoperirii politice că soarele nu mai vine de la Răsărit, ci de la Apus, vechile metehne au fost abandonate şi adoptate altele noi, occidentale. În locul luptei de clasă avem lupta împotriva „societăţii închise”. În loc de conducători iubiţi avem lideri importanţi, iar planificarea cincinală a fost înlocuită cu programe de guvernare. Acum este de bon-ton să amintim de „leadership”, ameninţări asimetrice, lupte politice de reţea, de tip facebook sau intranet. Sigur, PSD s-a bucurat în istoria sa postdecembristă de lideri puternici, dar aceşti lideri au perpetuat idei învechite, iar comportamentele hulite au fost adoptate de tinerii membri de partid. Şi acest lucru s-a putut întâmpla din cauza artei de a supravieţui în viaţă pentru… o felie de cozonac (vorba lui Sadoveanu). Deci noii pesedişti au înţeles foarte bine limbajul vechilor membri de partid, dar nu e vorba de vreo limbă străină, ci de cea a postului călduţ. În definitiv, lupta politică actuală se duce atât în Parlament, cât şi prin platourile unor televiziuni naţionale, unde, în mintea unora, puterea politică poate fi cucerită fluturând steagul democraţiei, dar şi în planul imaginii, unde limba de lemn de ieri s-a transformat în vizionarismul de azi.
19 Comentarii
Anonim
Acest Savu GHEORGHE, cică pensionar MFA si ziarist local la ARGEŞUL, este cuprins uneori şi de porniri, refulate îndelung şi tulbure, spre „phallyca” Putere politică („afrodisiacă”-vorba sexologilor psihologi, „dyonisiacă”, vorba lui L.Blaga), defulate mult prea des şi apăsat în fața monumentului bronzat şi asexuat, de Statuie supraponderală, deformată din pricina miscarii…de revoluție (odată cu Pământul în jurul Soarelui – peste 50!), al expiratei Pushyca, surogat de Afrodita (Neagra Vineri, cum o „blesteamă” Eminescu, într-o Scrisoare-poem deschis, pe frumoasa şi „vițioasa” Veronica Micle, unguroaica picantă de Năsăud, care îl confunda „intens” pe Geniu cu „comedianul” Caragiale, ba, în tinerețea ei minoră, şi cu directorii de studii „de la Iaşi”, Ştefan şi Titu) şi după trecerea anilor… de la dezvelire/inaugurare…dar şi de multele impulsuri/ MB, „taxate”/consumate de relația ei, simultana, cu 2doi Zei din primii 12 ai Olimpului- Ares(războinicul) şi Hermes(„mesagerul”… din cocotier!)… Ziaristul , în mintea lui călăuzită de o muză închipuită (de el doar!) drept cunoscătoare a mithului lui Orfeu şi Euridice şi mai ales a personalității mithologice polivalente („prolixe” , zic „unele”!) a celor 2doi-Ares şi Hermes,- încearcă să mai înmoaie „limba (lui) …de lemn” ca să nu mai provoace cine ştie ce „mişcări telurice”…de suprafață pe „teritoriile” celor mai vechi meseriaşe din lume…partidele politice şi… programele lor care provoacă …”orgasm alegător” !…
Anonim
Psihanalitic, faptul că numai numele i l-ai scris cu litere mari inseamna că esti obsedat de el. Ce-ar fi sa-i dai o întâlnire!
Anonim
Interpretarea ta „psihanalitică”, din comentariu, este valabilă şi se aplică dd. o.ar de…frică şi numai în…Şcoala Specială …de Reeducare pe care (nici pe asta) n-ai terminat-o ! Altfel, „întâlnire”…poți şi TU !
Anonim
„Limba de lemn” este de foarte mare ajutor politicianului român.
Dacă nu ar utiliza „limba de lemn”, politicienii și-ar dezvălui singuri caracterul (urât), hoția și preacurvia pe care o poartă.
Anonim
Limba de lemn a făcut și continuă să facă mult rău.
În spatele limbii de lemn se găsește un caracter de trădător, șarlatan, s.a.
Anonim
Alegătorii au penalizat PSD.ul pentru simplu motiv că PSD.ul vorbește altă limbă decât cea utilizată de marea masă de oameni de rând
marin
Nu știu cine mai ascultă discursurile liderilor!! Numai Vadim Tudor mai făcea audiență! Și apoi … fapte, nu vorbe! Autostrăzi, drumuri asfaltate prin satele îmbătrânite, canalizare, apă potabilă, spitale (fără să așteptăm la nesfârșit în fața ușilor) … fonduri atrase prin proiecte cu finanțare europeană și materializate în proiecte viabile, în beneficiul tuturor, nu doar pentru campanie electorală … și nici nu e nevoie să vorbească în mass media; e suficient să ne delectăm cu imagini și să ne folosim de infrastructură!
Cred că oamenii care au o coerență în exprimare nu sunt implicați în politică.
Anonim
Trebuie să rcunoaştem că tare bună pentru…”politică”, in viața reală …cu vecinii binevoitoare este gospodina Geta în vaporosul ei capot de „deftină inflorată”. (nici nu contează „coloarea”) care o menține…”coerenta”când îi aplică cu limba ei „de lemn” …destul de elocvent/a, dar „de afară”, câte o lozincă imbărbătătoare …prin uşa de la baie, doar întredeschisă, „masculului Gică” , spălătorul manual de chiloți de damă XXXL…în chiuvetă : „Bagă GICUȚĂ,…BAGĂ (mare!),…că şi MÂINE…mai ai O…TURĂ”😠😛😜 !!!
Marcu
Măi nene N. Bunu, mai bântui mult pe aici cu limbajul tău de om (vorba vine!) anormal? Te legi de toată lumea, ți s-a făcut de cucuie?
Anonim
Cumpără, bre, Mărcuță, maşină de spălat …chiloții doamnei, pensionarule de stat degeaba !…Du-te şi tu la pescuit cu ea, nu mai aştepta…ce …”produsul” de la ea, că mori de foame …”samuraiule” în sandale de gumă de mestecat ! Şi mai du-te şi tu pe la o…Biserică, mai roagă-te, poate capeți şi tu…vreun rând de țoale…”ceva”. („acolo”, nu vine de la „alcool”) !…
Anonim
Chemați-l/o pe Boni. Ăsta/Asta e nașul lui. Știe cum să-l ia, pe departe, unduios, și pe urmă îi dă, scurt, peste bot de schelălăie ca un cățel umil și face sluj ca Bubico. Nu, nu-l aruncăm (încă) din tren.
Anonim
Ce să faci tu, Pussy, o artistă şi o poetă a pastelului, cu „Ciulinii Bărăganului”(Panait Istrati) nedepilații/nedepilatele sau cu „Hamal în port” (Alexandru Sahia), rellu & costty mutând, târâş pe linoleum, şifonierul din lemn de nuc bătrân… şi lumea lui ?! …Adu-ți aminte cum …stai, tu întinsă, în n é g l i g é ca madame Recamiére, pozând lui Renoir şi ascultând ca într-o altă lume P r e l u d i u l la După-amiaza unui faun a lui Caude Debussy ,cu un pahar elegant de cogniac N a p o l e o n …în mână, în timp ce la Londra, Simona o…chinuie …pe iarba de la Wimbledon pe Serena numai în passing shoot-uri, rally-uri, voeu-uri, top spin-uri, backhand (rever) & cross, ace, drive etc. ,pe…Salariala… SALATIERĂ ! Câtă distincție şi eleganță emani spre Smart TV, Marchiză !
Anonim
Limba de lemn este, totuși, de esență tare. Ce te faci însă cu actualul limbaj de plastic al occidentalilor. Îi asculți, ești încântat și pe urmă observi că, în fond, nu au spus nimic memorabil.
Anonim
Până la occidentali ne omoară ai noștri politicieni.
Este foarte grav dacă am ajuns să vedem paiul din ochiul străinului și nu vedem bârna din ochiul nostru.
Anonim
Corect, dar, totuși, însă…
Anonim
Până să plângem de milă occidentalilor, ar fi bine să ne plângem nouă de milă, că suntem într-un rahat cu mult mai mare decât al lor.
Nu are sens să sperăm ca bunicii că vor veni americanii să ne salveze.
Americanii dacă vin , își văd propriile interese.
Idem rușii,.
Și nu în ultimul rând politicianul român, indiferent de culoarea politică, nu este nimic altceva decât cancerul României.
Anonim
Domnilor, atât timp cat agricultorul roman nu primește nici jumătate din subvențiile unui agricultor francez, nu-mi vorbiți mie de occidentali.
Anonim
Singurii vinovați sunt politicienii români și nu occidentali.
Totul se datorează burților tot mai crescute ale politicienilor români.
Si cum există un echilibru, atâta timp cât burta unora crește, în mod sigur burta unora scade.
Faptul că scade tocmai burta celor care muncesc, nu trebuie să ne mire. Acest fenomen se întâmplă din 90 până în prezent și cum românul este precum mămăliga care nu face niciodată explozie, fenomenul va continua.
Anonim
Mulțumiți- le politicienilor români și nu celor occidentali