Pe terasa unui hotel din apropierea barajului Vidraru, relaxat şi totodată vrăjit de imaginea splendidă a lacului atotcuprinzător, am început să conturez o poveste care, glumind un pic, ar putea deveni subiectul unui „thriller” de succes.

Recunosc, ideea nu-mi aparţine. M-au inspirat câţiva meseni care şi-au aprins imaginaţia cu câteva păhărele de tărie, apoi au început să pomenească despre monştrii din adâncuri, mutaţii genetice, crime învăluite în mister, fapte nebuneşti, apariţii şi dispariţii suspecte.

Cum nu sunt adeptul adevărului absolut, logica mă încurajează să afirm că nu există nici… minciună absolută.

„Lacul care ucide”

De altfel, presa vremii a relatat mai multe evenimente suspecte care s-au petrecut în zona barajului. „Vidraru, lacul care ucide”, titra EVZ în urmă cu vreo 10 ani, referindu-se la mai multe cazuri de înec puse pe seama curenţilor şi a temperaturii apei. Să fie doar atât?

Dintre cazurile nefericite s-au desprins mai multe scenarii greu de crezut, însă bune de… cercetat. Umblă vorba potrivit căreia, în zona cu pricina (şi mai sus de baraj), anumite specii acvatice ar fi suferit de-a lungul timpului o serie de transformări, unii le spun mutaţii, iar creaturile depăşesc azi limitele atestate de cercetători.

O lostriţă gigant de aproximativ trei metri lungime ar fi fost zărită recent de un grup de scafandri care, de teama peştilor răpitori, s-ar fi scufundat în lac protejaţi fiind de cuşti metalice.

Oamenii de prin partea locului susţin că un asemenea peşte poate înghiţi un copil sau un adult mai firav… Altfel spus, am avea şi noi un „Monstru din Loch Ness”, autentic şi cumva mai apropiat de realitate decât creatura din legendele scoţiene…

„Elodia, în burta lostriţei”

Aceeaşi lostriţă gigant a „devorat-o” şi pe Elodia, al cărei cadavru ar fi fost abandonat în lacul de la Vidraru. „Cel care a ucis-o a aruncat-o de sus, de pe baraj. A ştiut că de aici nimeni nu o va mai recupera!” – spune o femeie cumva nostalgică după serialul difuzat de defunctul post OTV.

Tot felul de bazaconii înfloresc la Vidraru, dar singurele certitudini sunt deocamdată tonele de deşeuri ce se adună periodic în buza canalului de deversare. În acest context, am luat legătura cu un specialist care a făcut lumină în apele tulburate de la Vidraru.

Poveşti de… speriat

Constantin Istrătescu, directorul AJVPS, spune că lostriţele au dimensiuni generoase, însă comparaţia cu un monstru sau faptul că ar fi suferit mutaţii genetice sunt poveşti de speriat (nu de adormit) copiii.

„Lostriţa este un peşte «regal» prin definiţie, dar şi prin… destinaţie. Acest răpitor ajungea pe mesele diplomaţilor români şi ale invitaţilor. Fostul meu coleg, dl. Costache, a crescut lostriţe în captivitate şi vă poate oferi mai multe informaţii legate de dimensiunile la care poate ajunge. Eu pot doar să afirm că natura este bine aranjată şi cu capacitate de autoreglare, fiecare specie având poziţia ei în lanţul trofic. Iar în apele din Argeş există încă un echilibru ecologic piscicol. Cât despre Lacul Vidraru, este adevărat că n-a fost golit niciodată”, a spus dl. Istrătescu.

Distribuie pe Facebook