„Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Sunt cuvintele dreptului Iov pe care acum le spune suspinând Cătălin Marineață, slujitor al altarului bisericii Sf. Treime din Pitești. Marți seara, la ora 22,00 iubitul său fiu, Teodor, și-a dat ultima suflare în brațele părinților săi.

Citeşte şi: POTECĂ SPRE RAI PENTRU TEODOR

O VIAȚĂ JERTFELNICĂ

Prin tragedia petrecută în casa familie Marineață, s-a încheiat o lungă perioadă de jertfelnicie a părintelui Cătălin și a distinsei sale soții Simona, cel mai apreciat cadru didactic al Palatului Copiilor din Pitești. În clipa venirii sale pe lume, tinerii părinți își vedeau visul împlinit, un prunc pe care l-au botezat cu un nume împărătesc: Teodor. Nu bănuiau că de fapt începe o perioadă grea, ca un „test” al credinței la care îi supunea divinitatea. Primul lor copil avea să îndure în scurta lui viață, chinurile unei boli nemiloase. Încă de mic, din cauza unei malformații care evolua de la o perioadă la alta, băiețelul se familiariza cu cabinetele medicale, spitalele și clinicile prin care a fost dus. Copilăria lui avea să fie altfel decât a celorlalți de-o vârstă care se bucurau de jucării și mediul plăcut al grădinițelor. Părintele Cătălin se ruga zi și noapte la Dumnezeu să facă o minune, în ciuda previziunilor medicale. Totuși, pe de altă parte, era conștient că în rugăciunea domnească „Tatăl nostru” noi spunem „…facă-se voia Ta!” Iar Dumnezeu știe mai bine ce i se cuvine și ce îi este de folos omului.

ÎPS CALINIC, CA UN TATĂ…

Credința de neclintit a părintelui Cătălin Marineață care-și vedea copilul chinuit de necruțătoarea boală fără leac, a impresionat clerul de de cuprinsul eparhiei Argeșului și Muscelului dar mai cu seamă pe arhiepiscop. Sensibil la probleme de acest fel, ÎPS Calinic Argeșeanul a fost alături de greu încercata familie. Mai mult decât atât, s-a implicat efectiv și a ajutat din răsputeri. În primul rând, în urmă cu 18 ani a decis transferul preotului de la Costești la biserica Sf. Treime din Pitești, tocmai pentru ca tatăl să fie cât mai aproape de spitalele și clinicile din oraș. Slujitorul altarului mărturisește că a fost mereu impresionat de modul în care a acționat părintele Calinic în cazul său: „N-am cuvinte să-i mulțumesc. A fost ca un tată pentru copilul meu…” Acum, la ceasul amintirilor, părintele Cătălin Marineață povestește privindu-și copilul în sicriu: „Am fost la ÎPS Calinic…era Teodor mai mic și s-a jucat cu tot ce a găsit prin cameră…părintele Calinic nu s-a supărat, din contră, îl drăgălășea…”

ULTIMA ÎMPĂRTĂȘANIE

De mult timp, Teodor stătea imobilizat la pat. Preotul și preoteasa îl supravegheau pe rând. Aveau și o doamnă angajată să aibă grijă de el, iar o asistentă medicală venea periodic pentru a-i urmări evoluția. Niciunul nu bănuia că se apropie sfârșitul. Marți a început să-i fie rău. Febra era evidentă iar la un moment dat a fost nevoie de intervenția medicilor. Au fost chemați de urgență dar împreună cu părinții au convenit că nu se mai impune internarea. Temperatura lui Teodor creștea de la o oră la alta în mod spectaculos. La un moment dat a ajuns la …42 de grade!!! Finalul era previzibil și inevitabil. Părintele i-a dat Sf. Împărtășanie. Cea de pe urmă. Nu era prima dată când împărtășea un muribund. Dar ce trebuie să fi fost în sufletul lui când a îndeplinit această Sfântă Taină pentru fiul său?

SĂ-I FIM ALĂTURI!

10 martie. Ultima zi din viața lui Teodor. Băiatul care peste o lună ar fi împlinit 27 de ani, și-a trăit ultimele clipe în brațele părinților săi care au asistat neputincioși la lupta lui cu necruțătoarea moarte. Sub privirile preotului și ale mamei sfâșiată de durere asemeni Fecioarei Maria care-și vedea Fiul pe Cruce, Teodor a fost învins. În timp ce întregu-i trup „fierbea” la cele 42 de grade înregistrate de termometru, a privit o clipă în sus, apoi și-a dat sufletul ca-ntr-o răsuflare de ușurare pentru tot chinul îndurat. Sicriul cu trupul neînsuflețit a fost așezat în capela mortuară a bisericii Sf. Treime din Pitești. Enoriașii parohiei au început să vină, prezentând condoleanțe familiei îndoliate. Slujba de înmormântare va fi săvârșită vineri la ora 12 când este de așteptat ca mulți preoți din Pitești și nu numai, unii dintre ei foști colegi de facultate ai părintelui Cătălin Marineață, să participe la eveniment. Oricine dorește să aprindă o lumânare o poate face până vineri la prânz, ca o dovadă a solidarității umane. Părinții băiatului stau în permanență lângă sicriu, zdrobiți de durere, iar preotului, privindu-și copilul îi răsună în minte cuvintele Sf. Andrei Criteanul care se cântă în această perioadă în biserici: „Ca un vis, ca o floare trece vremea vieții, de ce în zadar ne tulburăm?”

Distribuie pe Facebook