Trei imagini și teoria conspirației!

Unu: o femeie, în pielea goală, dă buzna în platoul de televiziune și aruncă cu piatra spre moderatoare. Având prezență de spirit, tânăra se ferește, șocată. Șocați și ei, colegii de platou, operatori, intervin și o imobilizează pe femeie. Goală, goală, dar, vorba lui Ianțu, avea mâinile în buzunare. O glumă, ca să începem destinși ceva tare complicat. De scris și de digerat!

Doi: Într-o capitală europeană, bodyguarzii se străduiesc să-i asigure protecția necesară unui președinte de țară, în drum spre autoritățile de primă mână ale Suediei. Totul decurge bine până în momentul în care un tânăr, pe o motoretă, ajunge, pe pod, deasupra delegației oficiale și aruncă o piatră exact în parbrizul mașinii de poliție însoțitoare. Fără să știe, hoțul mărunt bușește chiar mașina în care se afla sora sa, polițistă în Serviciile Secrete Suedeze.

Și trei: Același huligan desface cu dezinvoltură șuruburile unei mașini fițoase cu care se tot foia prin oraș un avocat „di granda”. Deși se află la 10 metri de locul unde fusese parcată mașina, acesta nu bagă de seamă, se urcă în ea, după ce a băut o cafea, în admirația tuturor. Și merge până la primul colț de stradă unde, când virează, se trezește cu botul limuzinei în pavaj. Fiindcă i-au sărit ambele roți. Peste o săptămână se trezește la birou cu un pachet în care se află șuruburile de la roți. Abia acum înțelege că și-a bătut cineva joc de el. Cineva care era probabil un coleg ori un client, nemuțumit de comportamentul simandicos al maestrului de bară.

Așadar, trei secvențe de viață. Numai că doar una este desprinsă din viața reală. Celelalte două, deși asemănătoare, fac parte din lumea virtuală. Și conflictuală, dornică de adrenalină. Care lume începe să se suprapună tot mai mult cu cea reală, până acolo încât nu mai știi unde sunt limitele uneia sau ale alteia. Păi, există o asemenea lume? Da, există și ea se derulează „sub ochii noștri și-n toate colțurile planetei”. Cum există? Sub formă de „joc”, o asociere a unor anonimi, într-un club, care „prestează” servicii celor ce vor să aranjeze ceva sau pe cineva. Amatori de aventură, de pariuri, de adrenalină. Și, evident, de bani. Vorbim despre acte de violență, șantaj, sabotaj, incendii sau chiar crime. Asta se „întâmplă” când vrei să aranjezi, să rezolvi o „problemă”, fără să fii implicat. Are loc un accident, un jaf, o crimă, te poți răzbuna pe cineva, „Jocul” rezolvă tot. Evident, contra unei sume rezonabile. Dacă ai bani să plătești, poți obține orice îți dorești.

Cui dai banii? Cine se ocupă de treabă? Evident, unui sistem total anonim, imposibil de identificat, numit „Jocul”. Anonime sunt și numerele de telefon, și cardurile de pe care „salariații” își trag salariile. Care salariați sunt recrutați dintre cei ce dau întâmplător peste un telefon, prin intermediul căruia ești invitat să participi la un joc. Pentru început chiar crezi că este vorba doar de un joc, dar pe măsură ce te lași implicat și respecți câteva reguli, te trezești că ești implicat – și compromis! – definitiv.

Regula numărul unu este să nu vorbești niciodată cu nimeni despre chestia asta. Dacă ai făcut-o, viața îți este în pericol, o poți chiar pierde. Căci „jocul”, mai precis coordonatorul de joc, se ocupă și de asta, cum se ocupă de o groază de alte lucruri, amestecând ingenios realitatea cu virtualitatea.

Când știi că ai de-a face cu un astfel de sistem piramidal, unde la bază sunt „furnicile”, iar în vârf operatorii cu misiuni riscante și, desigur, pariorii? Păi, când deschizi un ziar sau te uiți la o emisiune de știri și citești, auzi: „inexplicabil”, „motiv necunoscut”, „fără un motiv întemeiat” ș.a.m.d.

De ce, revenind la prima scenă, reală și totodată absurdă, de la „Antena 3”, femeia a aruncat cu piatra în prezentatoare? Din motive necunoscute! Bănuim că e vorba de o răzbunare, de cine știe ce uneltire, dar, deocamdată, cineva, „furnica” – nu?! – și-a făcut jocul. Sau, dacă vreți, și-a îndeplinit misiunea transmisă prin telefon. Uitat în tren și găsit de tine. Dacă vreți mai multe amănunte, citiți cartea lui Andreas de la Motte, intitulată chiar așa „Jocul”. De fapt, e vorba de trei cărți, dar eu am apucat să citesc doar una și m-a luat cu fiori. În ce lume trăim?! Dacă ar fi să găsesc un telefon care să mă întrebe pe display „Ești sigur că vrei să intri în joc?”, aș tasta pe el „Nu”. Dar poate că alții vor adrenalină. Iar aici o află cu asupra de măsură. Cum se întâmplă și cu cei amatori de pariuri. De pe aici, de la noi!

Distribuie pe Facebook