Ediţie de colecţie, ieri, la „Subiect de presă” de la „Antena 3″ Piteşti. Realizatorii emisiunii televizate, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, l-au avut ca invitat pe ÎPS Calinic Argeşeanul, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, cel care a devenit, la începutul săptămânii, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu.

Portretul ierarhului

Pentru câteva ore, ÎPS Calinic Argeşeanul s-a întors la facultatea pe care a absolvit-o în urmă cu mai bine de 50 de ani; la 9 decembrie, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului a revenit în inima învăţământului teologic din România pentru a primi înaltul titlu academic acordat de Senatul Universităţii din Sibiu.

ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, cel care a rostit laudatio, a spus despre ÎPS Calinic Argeşeanu că este „portretul ierarhului iubitor de cultură şi artă românească, trăitor discret, dar foarte adânc de spiritualitate creştin autentică, păstrător devotat, promotor de patrimoniu bisericesc şi iubitor de creaţie literară în duhul vechilor cazanii şi ai mai marilor noştri poeţi şi scriitori”.

Discursul de recepţie al ierarhului s-a intitulat „Martin Opitz, părintele literaturii germane, pe aripile vulturilor în Carpaţii României”. Într-o atmoferă academică, ÎPS Calinic Argeşeanul a vorbit despre viaţa şi opera poetului şi scriitorului de limbă germană din secolul al XVII-lea, care a trăit o parte a vieţii în Transilvania şi a elogiat acest tărâm în poeziile şi scrierile sale.

ÎPS Calinic Argeşeanul: „La decernarea titlului de Doctor Honoris Causa m-am simţit aşa cum se simte albina în stup – în ştiubei, cum se zice. Aşa m-am simţit eu acolo, fără să-mi pun niciun fel de întrebare. Nu am avut niciun fir de emoţie. Eu am încercat toată viaţa de când m-am mai maturizat să fiu pe deasupra evenimentelor şi pe deasupra vălmăşagului. Nu gândeam că voi primi acest titlu, dar în sinea mea spuneam că Sibiul ar fi grăitor pentru mine, mai ales că am făcut facultatea acolo. E un semn bun de legătură o asemenea recunoaştere. Mi-a venit pe inimă, mai ales că e vorba de facultatea pe care am absolvit-o.”

Lumina lină

Sibiul are un loc special în inima arhiepiscopului Argeşului şi Muscelului pentru că în oraşul formării sale spirituale şi academice a făcut operaţia pe cord. ÎPS Calinic Argeşeanul a povestit despre lumina lină care scaldă, la apus, Sibiul şi Curtea de Argeş. 

ÎPS Calinic Argeşeanul: „Profesorul meu mi-a recomandat să mă operez pe cord la Sibiu. Pe 12 februarie, când am intrat în Sibiu, peste tot oraşul a apărut un curcubeu. Dar curcubeul acesta cuprindea tot Sibiul, de la un capăt la altul, nu am văzut niciodată aşa ceva. Şi o lumină lină era după-masă, la chindii. O aşa lumină am mai întâlnit doar la Argeş, la noi aici. Rog pe toată lumea de la Argeş să se uite spre apusul soarelui şi să vadă această lumină lină, aparte, în care, cred eu, a fost zidită lumea. În 2009, patriarhul Daniel a fost la Curtea de Argeş la o ridicare de rang de arhiepisop şi stând acolo, în faţa catedralei, dintr-odată a zis: «Vai, ce lumină lină! Asta e lumina creaţiei!» Când l-am auzit, mi s-au înmuiat picioarele. Eu ştiam de lumina asta de la Argeş. Iar patriarhul Daniel a observat această lumină dumnezeiască pe am văzut-o şi la Sibiu. Deci lumina lui Hristos ne luminează pe noi, dar luminează şi Carpaţii României. Cred asta nestrămutat: Carpaţii României sunt purtători de lumină dumnezeiască, fără doar şi poate.”

Drag de Cioran

Scriitorul Calinic Argeşeanul ne-a oferit prin cartea pe care o semnează, „Adevăratul Cioran”, propria interpretare a unor silogisme cioraniene. Ierarhul Bisericii Ortodoxe Române a lecturat opera lui Emil Cioran în cheie creştină şi a încercat să descifreze religiozitatea lui Cioran. ÎPS Calinic Argeşeanul i-a dedicat un volum acestui… răzvrătit rătăcit într-o Franţă atee.

ÎPS Calinic Argeşeanul: „Eu am citit opera lui Emil Cioran. E foarte interesant că opera lui aproape toată este un compozit de grâu şi neghină, de afirmare şi negare. A lucrat cu sacru şi a dat-o în profan. A făcut tulburări mari. Din gândirea foarte înaltă, aproape de tronul lui Dumnezeu cobora aşa, într-un stil pestilenţial, groaznic de-a dreptul… Am prins un drag de Cioran ăsta, de această făptură românească extraordinară, de o inteligenţă genială, sclipitoare, de un condei fantastic. Şi peste toate acestea – riscul de a gândi pe muchie de cuţit. A avut insomnii zeci de ani, săracul… El ce scria noaptea, ziua încerca să dreagă. În caietele lui pe care le citesc acum cu lupa pregătesc o cărţulie despre Cioran şi spovedanie. Cioran se spovedeşte în faţa lui Dumnezeu şi îşi cere iertare de toate neputinţele, de toate nenorocirile, de tot ce a scris şi de toate blasfemiile.”

Distribuie pe Facebook