A apus epoca unui Lorenzo di Medici, susţinător al artei şi protector al artiştilor. Şi totuşi, dincolo de acest exemplu elocvent al istoriei, au mai existat personalităţi care au sprijinit într-un fel sau altul creatorii de frumos. Păstrând desigur proporţiile, se poate spune că şi în zilele nostre, chiar în Piteşti, există un mecena…

Monument de smerenie

Biserica Ortodoxă Română se implică din plin în viaţa socială, în ciuda multor voci care cred că nu se face îndeajuns. Această percepţie greşită a unora este generată de discreţia cu care se întreprind multe acţiuni social-filantropice. Fideli principiului că fapta cea bună nu trebuie trâmbiţată, fiind îndeajuns să fie ştiută de Dumnezeu, mulţi preoţi, din prea multă smerenie preferă să-i ajute pe cei nevoiaşi fără a spune cuiva, ştiindu-se cât de primejdioasă este pentru suflet, slava cea deşartă a lumii. Paul Stănescu, unul dintre preoţii parohiei Mavrodolu din Piteşti, este prin excelenţă, slujitorul Domnului şi al omului. Şi face parte din categoria bunilor samarineni neştiuţi. Acte caritabile face de când se ştie însă pentru a se descurca mai uşor în hăţişul legislativ, părintele Paul a devenit coordonatorul unei asociaţii umanitare cu un titlu sugestiv: „Sf. Ştefan”. De atunci preotul a început seria nesfârşită a gesturilor nobile. A identificat cazuri sociale nu doar din Piteşti ci şi din împrejurumi ori chiar din localităţile mai îndepărate şi s-a implicat în fiecare caz în parte, nepărtinitor, ajutându-i pe toţi în egală măsură. Alimente, medicamente, haine pentru săracii care-i ieşeau în cale. Asociaţia condusă de el a început să fie cunoscută, şi oamenii aflaţi în situaţii disperate au apelat, direct sau prin scrisori. Aria ajutoarelor oferite s-a mărit considerabil, pe lângă cele dăruite până atunci, multe familii necăjite au primit obiecte electrocasnice, lemne pentru foc, materiale pentru reparaţia vreunei căsuţe dărăpănate sau a unui zid prin care intra gerul iernii. Timpul a trecut şi numărul celor care îl căutau pe părintele Paul Stănescu, pentru a-şi spune focul inimii, a crescut spectaculos.

Cu inima în cer

Cum să rămână nepăsător la vederea mamelor cu copii plângând de foame în braţe şi a bătrânilor cu reţete medicale în mâinile lor uscăţive şi tremurânde? Prin eforturi supraomeneşti, doar de el ştiute, preotul găseşte rezolvarea practică a fiecărei cereri. Cei obidiţi care bat drumul până la biserica Mavrodolu, ştiu că dacă îl vor găsi pe binefăcătorul atâtr semeni, nu vor pleca nici ei nemiluiţi. Şi se întâmplă întocmai după credinţa lor. La rândul lui, părintele Paul Stănescu a host hărăzit cu darul empatiei şi aşa îi înţelege pe fiecare în parte. Câştigul preotului? Niciunul. Un om smerit nu vrea faimă, nici plecăciunile celor pe care-i hrăneşte. Cu fiecare dar pe care îl face, preotul se îmbogăţeşte şi pe sine, sufleteşte dar şi mai important, îşi strânge şi el „avere” dar nimeni nu i-o va vedea vreodată şi nici nu i-o poate fura pentru că „partea” lui nu este aici, la vedere. Doar nu spusese Mântuitorul Iisus Hristos: „unde e comoara voastră este şi inima voastră?” Dacă e aşa, atunci se vede desluşit că părintele Paul nu are inima aici, jos, pe pământ, ci în cer, acolo unde şi-a agonisit „averea”.

A sponsorizat o poetă

Dar slujitorul altarului nu se preocupă doar de cei necăjiţi care nu au ce pune pe masă. Convins că „investiţia” cea mai bună este în copii, preotul se îngrijeşte şi de educaţia pruncilor din familile pe care le cunoaşte şi în viaţa cărora s-a implicat. Cei de vârsta grădiniţei primesc cele necesare vârstei lor iar şcolarii, caiete, rechizite, ghiozdane pentru ca nu cumva lipsa lor să fie un obstacol pentru a nu ajunge la şcoală. În felul acesta, după ce merge încărcat cu daruri trebuincioase elevilor la zeci de familii, niciun părinte, oricât de sărac ar fi, nu mai poate invoca lipsa rechizitelor pentru absenţa copilului de la cursuri. Evident, acum totul s-a schimbat şi deocamdată nu se ştie în ce măsură din 14 septembrie, elevii  vor frecventa sau nu cursurile în clasă. Dacă da, atunci „Asociaţia Sf. Stefan” se va imlica la fel ca în alţi ani pentru sprijinirea cât mai multor familii nevoiaşe. Până atunci însă, părintele Paul nu stă degeaba. În urmă cu puţin timp, luându-şi înserios „rolul” de mecena, a sponsorizat editarea unei cărţi de versuri. E tânără enoriaşă a bisericii Mavrodolu are preocupări literare pe care le-a adus la cunoştinţa preoţilor în discuţiile duhovniceşti purtate. Îndată ce a aflat că există un manuscris, părintele Paul, din dorinţa de a împlini visul junei poete, a achitat integral toate costurile pentru ca volumul să vadă lumina tiparului. Şi nu se va opri aici. Copiii pe care îi ajută anual cu rechizite, în măsura în care vor urma şcoli superioare, vor fi sprijiniţi de preotul care-i aşteaptă şi pe alţi tineri cu aptitudini artistice de oricare fel, să-i spună cu ce le poate fi de folos. Ca un adevărat protector al artelor şi artiştilor, un mecena cum nu credeam să mai existe.                      

Distribuie pe Facebook

Daniel Vâlceanu

See Full Bio