Respingerea, de către UE, a proiectului României – Planul Național de Redresare și Reziliență – pică foarte rău pentru „guvernul meu”… Sunt câteva „amănunte” care se leagă foarte incomod pentru Guvernul Câțu, pe care mai degrabă l-am numi mai exact „Guvernul Coaliției PNL -USR-Plus”. În primul rând, ca o consecință, este amenințată soarta investiției ad-hoc a UE: se vorbește, acum, de 30 de miliarde de euro, în timp ce – vă amintiţi, desigur – președintele Iohannis vorbea, triumfător, de 80 de miliarde… Ar trebui explicații pentru restul de 50.

Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene nu pare speriat. I-a sărit în ajutor și Cotroceniul; ca urmare, se vorbește despre un grup de lucru care va corecta propunerea românească. Ar fi păcat de acești bani, socotiți ca fiind o oportunitate istorică pentru România! Ziceam despre respingerea proiectului României ce pică foarte prost. Așa-i! Hai să adunăm motivele. Guvernul a fost pe cale să facă implozie. Gestul lui Câţu de a-l îndepărta pe Vlad Voiculescu nu numai că făcea parte din atribuțiile oricărui premier de a-și evalua miniștrii și a decide în consecință. Realitatea din sănătate a întrecut orice posibil subiectivism: medici neplătiți (după ce le-ai promis); spitale care iau foc; paturi insuficiente la ATI; un ritm nesatisfăcător al vaccinărilor anticovid dacă avem în vedere țintele de 1 iunie și cele 5 milioane de conaționali care ar trebui să fie vaccinați până la sfârșitul anului; diversiunea de la minister cu privire la numărul real de morți raportat oficial (încă se mai fac… „săpături”); criza de citostatice; conflictul mocnit PNL-USR ; greutatea cu care spitalele primesc bolnavi („comorbidități”), alții decât… covidieni ș.a. Armistițiul pare a fi mai mult în favoarea Coaliției care ține de putere, decât în al unui guvern preocupat de soarta României!!!

Ideea că premierul trebuie să bată la ușa partidului pentru „informarea prealabilă a formațiunii”, ca să scape de neperformantul din cabinetul său, depășește coabitarea și ține mai mult de șantaj. „Principiul solidarității și colegialității” (din comunicat) ar trebui legat de performanța actului de conducere, nu de scorul intern al puterii. De fapt, Barna a descifrat problema voiculesciană: „nu o fi el diamant, dar este de-al nostru!” (citat aproximativ). Ideea nu se justifică nici democratic, nici administrativ, nici – și aici este fondul! – de marota partidului – „Uniunea Salvați România”. Eeee, salvarea… ministrului (inadecvat de la început, pornind de la calificarea sa) intră în coliziune morală cu sigla partidului. Dar ce contează în România de azi!?! Multe cuvinte de amvon sunt sterpe!

„Europa” ne dă o palmă tuturor, pălmuind în primul rând Coaliția: proiecte insuficient de mature, ținte neclare, lipsa de transparență privind alocările pentru autoritățile locale și societatea civilă – acestea sunt unele dintre reproșuri. Toate te duc imediat la conceptul de „bună guvernare”.

Guvernul Câțu avea de unde se inspira. Există încă din 2011 acea „Declarație pentru o guvernare deschisă”, adoptată de ONU. Comisia Europeană a adoptat așa-numita „Etichetă europeană pentru excelență în guvernare” care cuprinde 12 principii clare cu privire la ceea ce se numește „guvernanță”. Derapajele Guvernului îl îndepărtează de misiunea sa fundamentală. Îl îndepărtează și de cetățeni. În spațiul public a apărut ca urmare și apelativul de „guWERNERI”, ceea ce nu-i deloc de bine…

* Am împrumutat titlul unei cărți a Alinei Mungiu-Pippidi, apărută la „Polirom” în 2017

Distribuie pe Facebook