Încadrată timp de două trei decenii ca hepatita non- A non-B, după descoperirea virusului C în anul 1989, hepatita cu virus C a devenit vârf de atac în bolile ficatului. La nivel european se menţine o tendinţă crescătoare de apariţia cazurilor noi de hepatita C, probabil şi prin eficientizarea raportărilor anuale a infecţiilor depistate. Se raportează anual peste 30.000 de cazuri noi în lume. Dintre acestea doar un procent de 0,5% sunt forme acute de boală, cu tabloul clinic complet. Restul sunt forme cronice ale bolii, unele discret simptomatice şi active şi majoritatea asimptomatice şi puţin active. Doar căutarea anticorpilor anti VHC ca test screening pentru alte boli, depistează azi circa 50-60% dintre infecţiile cu virus C. Majoritatea infectaţilor sunt adulţi (raport bărbaţi/femei = 1,9), cu predilecţie pentru grupa de vârstă 25 – 45 de ani unde există şi un risc mare de transmitere. Sărăcia simptomelor în fazele iniţiale sau în acutizările bolii face ca diagnosticul să fie pus în stadii avansate de boală sau la controlul donatorilor de sânge. Genotipul 1 de virus (dintre cele şase descoperite), este cel mai frecvent (peste 80 milioane de cazuri în lume) şi majoritar găsit în România, urmat de genotipul 3 (50 milioane de cazuri). Căile obişnuite de transmitere a infecţiilor cu VHC, la noi, sunt: tatuajul şi piercing -ul, manichiura şi pedichiura (în special cele practicate „la domiciliul adevăratelor doamne”), sexul neprotejat cu persoane infectate, administrarea de droguri intravenos în grup, cu acelaşi ac de seringă, mai rar în unele cabinete stomatologice şi de endoscopie digestivă. Nu există dezinfectante lichide care să omoare virusul C. Eficienţă sigură de sterilizare a instrumentarului metalic este la cel puţin 70°C timp de cel puţin 30 de minute, în pupinele metalice de diverse dimensiuni.

Tratamentele anti-virus C au evoluat în timp, de la interferonul simplu sau asociat cu ribavirina, apoi la forma pegylată de interferon, cu rezultate modeste / medii, fără responsivitate la peste 55% din cazuri şi cu frecvente recăderi semnalate după terminarea terapiei. Personal am monitorizat peste 80 de pacienţi şi pot spune că cei responsivi la terapie (45%) au evoluat în mic procent către ciroză (5% faţă de 25-30 la sută la cei netrataţi) şi numai 5 dintre ei au făcut cancer hepatic. O victorie de renume a medicinei a fost aprobarea, în 2014, a tratamentului de eradicare a infecţiei cu virusul C cu DAA (agenţi antivirali direcţi). Ei înlocuiesc interferonul, fiind agenţi inhibitori de proteaze, cu acţiune de blocare a proliferării virusului şi sunt capabili să vindece pacienţii infectaţi. Am participat la Simpozionul Jensen care a avut loc în sala mare a Palatului de la Snagov; acolo s-a promis iniţierea acţiunii cu DAA de la începutul anului 2015. Dar trăim în România, unde mare procent dintre promisiuni nu se îndeplinesc, iar altele se validează cu întârziere. Astfel că, în anul 2016 abia, au fost trataţi cu DAA 5000 de pacienţi cu ciroză VHC compensată (stadiul F4 de fibroză). Precizând că o cură de 3 luni la un pacient, la noi, ridică costurile la circa 30.000 euro şi având în vedere fondurile bugetare sărace ale CNAS-ului, noi, medicii antrenaţi în acţiune, am fost oarece mulţumiţi atunci. Prezent la Secţiunea Hepatologie a Congresului Naţional de Medicină internă, am susţinut în acel an, ca şi pacienţii cu hepatita VHC cu grade de fibroză medii (F2, F3), să fie ajutaţi, să fie incluşi în terapia antivirală radicală. În 2017, un număr redus de bolnavi cu hepatita VHC, cu gradul 3 de fibroză, au beneficiat de terapie, inclusiv un pacient trimis de mine la Clinica de Hepatologie-Gastroenterologie Fundeni. Pacienţii cu gradele de fibroză F2 si F3, în majoritate tineri şi adulţi, dacă ar fi incluşi în terapie, ar avea şanse mari (aprox. 80%) de vindecare şi ar fi redaţi societăţii ca oameni activi, într-o ţară care are mare deficit de forţă de muncă. Nu merită şi ei o şansă, nu pot fi folosite fonduri bugetare, pentru ei şi pentru ţară, mult mai eficient decât pentru simfonii florale, parcuri de distracţii şi serbări electorale?

P.S. Într-o societate modernă contează ce ştim să facem, nu ce diplome avem, iar tupeul celor din vârfurile puterii erodează naţiunea.

Distribuie pe Facebook